Castelul de sticlă – Jeannette Walls

Autor: Jeannette Walls

Naționalitate: americană

An apariție: 2005

Număr pagini: 376

Titlu original: The Glass Castle

Nota mea: 5/5

Gen carte: non ficțiune, autobigrafie

Notă goodreads: 4.26

Primită de la: librăria online Libmag

Puteți găsi cartea AICI

PREZENTARE

Castelul de sticlă este povestea adevărată și tulburătoare a unei familii nonconformiste pentru care aventura, spiritul liber și traiul neîngrădit de reguli inutile sunt mai presus decât confortul unui cămin tipic. Soții Walls își cresc cei patru copii învățându-i să nu se teamă de nimic, să gândească liber, să fie independenți, dar toate acestea vin cu prețul unei vieți de nomazi, al absenței unei case decente și, de multe ori, al lipsei mâncării și hainelor. Rex Walls, tatăl, un tip carismatic, de o extraordinară inteligentă, îi învață pe copii istorie, fizică, vânează demoni împreună cu ei pentru a-i face să-și depășească temerile, le dăruiește stelele de pe cer de ziua lor, dar, dincolo de toate, nu reușește să le asigure un trai decent. Peste ani, fiica cea mijlocie, Jeannette, își povestește copilăria într-o carte unică, de un umor extraordinar, dar și de o profunzime emoționantă.

PĂREREA MEA

Am știu de la început că e o carte bună, de multă lume lăudată, dar ce nu am știut este faptul că mă va devora sufletește pur și simplu. Am plecat la drum cu așteptări mari și trebuie să știți că mai citeam încă 1000 de pagini din ea dacă mai erau. Mi-a plăcut enorm. Este genul de carte care atrage prin copertă și titlu, dar și printr-o promisiune mută că te va captiva și te va duce pe alte culmi. Stilul cărții este accesibil, am citit-o în doar 2-3 zile și a reușit să mă rupă total de realitatea înconjurătoare. Este prima carte a lui J. Walls pe care eu am citit-o și cu siguranță nu va fi ultima. Deși este non ficțiune și autobiografică, această carte are foarte mult aspectul de roman. Faptul că este scrisă la persoana I o face autobiografică, dar în rest mi s-a părut mai potrivită cu titlul de roman. Cartea este inspirată din viața autoarei, care ne povestește în multe detalii viața sa și a familiei sale. (mai mult…)

Ultima oară când ne luăm rămas bun – Cynthia Hand

Autor: Cynthia Hand

Naționalitate: americană

An apariție: 2015 (2018 la Editura Leda )

Gen carte: roman, ficțiune, young adult

Titlu original: The Last Time We Say Goodbye

Număr pagini: 386

Nota mea: 4/5

Primită de laEditura Leda

Puteți găsi cartea AICI

PREZENTARE

Există moarte pretutindeni în jurul nostru. Pur și simplu nu suntem atenți. Până când suntem. În tradiția romanelor Cele treisprezece motive și Toate acele locuri minunate, Ultima oară când ne luăm ramas-bun este o poveste profundă și tulburătoare, care ne va schimba felul în care privim moartea și viața. De când fratele ei, Tyler, s-a sinucis, Lex a încercat să-și țină necazurile la distanță și să uite tot ce s-a întâmplat în acea noapte fatidică. Dar, pe masură ce face eforturi să-și reclădească viața și să-și refacă familia și relațiile de prietenie de odinioară, Lex este bântuită de un secret pe care nu l-a spus nimănui: un mesaj trimis de Tyler, care ar fi putut schimba totul…

„Un roman complex din punct de vedere emoțional, plin de o forță calmă… deopotrivă sfâșietor de dureros și plin de viață și de speranță.”  ALA Booklist

„Să citești această carte e ca și cum ai explora o pădure nimicită de un foc mistuitor. Vei vedea cum apar lăstari noi acolo unde te aștepți cel mai puțin.”    New York Times Book Review

PĂREREA MEA

Nu știu cum aș putea descrie acest roman, astfel încât să vă conving că merită citită fiecare pagină din el. Deși am avut o perioadă aglomerată și abia acum încep să mă mai adun, această lectură a fost pentru mine o relaxare, dar într-un fel a fost un adevărat duș rece. De ce relaxare? Pentru că are un stil ușor, captivant, care te face să nu mai lași cartea din mână. Am citit cartea pe parcursul mai multor zile și eram mereu nerăbdătoare să mă întorc la ea, așa că atunci când prindeam un moment liber, citeam. A fost și un duș rece pentru că tratează o temă sensibilă pentru mine, iar aceasta este sinuciderea. De obicei ocolesc cărțile cu acest subiect dur, dar pe aceasta nu am putut-o evita. M-a atras coperta, dar și titlu care îmi promitea că nu voi uita curând această carte.

(mai mult…)

Infinitul dintre noi – Carolyn Mackler

Autor: Carolyn Mackler

Naționalitate: americană

An apariție: 2015 (2018 la Editura Leda )

Gen carte: roman, ficțiune, young adult, romantic

Titlu original: Infinite in Between

Număr pagini: 366

Nota mea: 3/5

Primită de laEditura Leda

Puteți găsi cartea AICI

PREZENTARE

O poveste despre prietenie, perseverență și speranță!

Cu o zi înainte de începerea primului an de liceu, Zoe, Jake, Mia, Gregor si Whitney au scris câte un mesaj către viitorul lor eu și au ascuns biletele într-un loc secret, cu promisiunea să le citească abia după absolvire.

Cine și-ar fi putut închipui atunci că acești cinci boboci cum nu se poate mai diferiți se vor confrunta cu pierderea unor oameni dragi, își vor vedea familiile destrămându-se sub propriii ochi, se vor lăsa cuprinși de fiorii primei iubiri, vor simți gustul amar al trădării, dar, mai presus de toate, își vor descoperi adevărata identitate?!

Chiar sunt anii de liceu cei mai frumoși pe care ni-i rezervă viața? Zoe, Jake, Mia, Gregor și Whitney si-au propus sa afle. Ești gata să îi însoțești în călătoria lor?

„Personajele trăiesc, cresc și se maturizează într-o lume minunat construită.” Kirkus Reviews

„Un portret sincer și adevărat al vieții, așa cum este ea pentru mulți dintre adolescenți!” ALA Booklist

PĂREREA MEA

Simt uneori nevoia să citesc cărți accesibile, ușoare, cu un stil interesant și care să mă relaxeze. Am ales să citesc această carte mai ales pentru titlul inedit, dar și pentru coperta sugestivă. După cum scrie și pe spatele cărții, este o poveste frumoasă despre prietenie, perseverență și speranță. Nu aș putea să spun că acest roman m-a impresionat în mod deosebit, dar personajele mi-au plăcut și la fel și atmosfera cărții. Îmi plac cărțile despre adolescență și cele care au povești interesante de viață.

Multe lucruri își dorea el să fie altfel, dar, până acum, dorințele nu îi fuseseră îndeplinite.

Cartea este structurată în scurte capitole care surprind primul an de liceu și se termină cu ultimul. Tema principală a cărții este prietenia, deoarece surprinde relațiile de prietenie dintre mai mulți adolescenți. Titlul romanului este o metaforă bine aleasă, care portretizează foarte bine călătoria pe care personajele o fac.Personajele sunt numeroase și mi-a plăcut fiecare dintre ele. Zoe, Mia, Whitney, Jake și Gregor au povești de viață diferite, dar într-un fel asemănătoare. Dar dacă totuși sunt așa de diferiți, ce îi unește? Îi unește suferința și mai ales, speranța. Speranța în viitor și în veșnicul ce ne rezervă mâine? Cu toții știm că adolescența poate fi foarte dificilă și că e perioada cu cele mai mari frământări și multe întrebări. Ei bine, cei cinci adolescenți parcurg un traseu existențial pe parcursul cărții, iar la final de liceu se trage linie. Cum a evoluat fiecare? Ce așteptări a avut? Ce și-au propus și ce au realizat? (mai mult…)

Iubirea care a rupt lumea în două – Emily Henry

v

Autor: Emily Henry

Naționalitate: americană

An apariție: 2016

Număr pagini: 408

Titlu original: The Love That Split the World

Nota mea: 3/5

Gen carte: fantasy, romance

Notă goodreads: 3.65

Primită de la: librăria online Libmag

Puteți găsi cartea AICI

PREZENTARE

Ultima vară a lui Natalie înainte să plece la facultate se dovedește a fi foarte ciudată.Când se pomenește cu ușa propriei case vopsită în roșu în loc de verde sau când se trezește pe un deal înconjurată de bizoni, în loc să fie în clădirea școlii, Natalie își dă seama că ceva nu e în ordine. Apoi mai sunt și vizitele nocturne ale entității pe care o numește Bunica. Ceea ce complică totul este apariția unui băiat misterios care face ca timpul să stea în loc: nu mai există nimic în afară de Beau și Natalie.

PĂREREA MEA

Dacă tot e primăvară, e din ce în ce mai cald și starea mea de bine e mai prezentă ca oricând, am ales să citesc o carte care să mă scoată din ale mele și să mă ducă cu gândul la flori și primăvară. Iubirea care a rupt lumea în două a fost alegerea mea și chiar dacă nu a fost chiar pe măsura așteptărilor mele, mi-a plăcut. Pentru mine a fost o lectură altfel, cu o temă interesantă și cu personaje care m-au surprins. Tema cărții este fantastică, iar titlul mi se pare o metaforă drăguță și potrivită pentru un titlu de carte. Carte are și elemente sf, dacă ne referim la călătoria în timp pe care o realizează unele dintre personaje. În linii mari, abordează niște aspecte pe care eu nu le-am mai întâlnit în alte cărți, dar nu într-un mod atât de bine dezvoltat. După părerea mea, mare parte din acțiune a fost prea statică și a lipsit de multe ori suspansul. Chiar dacă are 408 pagini și un scris mare, plus un stil accesibil, mi-a luat vreo 4-5 zile să o termin.

Oricât mi-a plăcut s-o tachinez și s-o sâcâi pe Bunica, poveștile ei au ocupat un loc aparte în inima mea. Sunt o parte pe care o păstrez doar pentru mine și nimic nu te face mai vulnerabil decât să împărtășești lucrurile cele mai prețioase pentru tine.

(mai mult…)

Celibatarii – Henry de Montherlant

Autor: Henry de Montherlant

Naționalitate: franceză

An apariție: 1934

Număr pagini: 260

Titlu original: Les Célibataires

Nota mea: 4/5

Primită de la: librăria online Libmag

Puteți găsi cartea AICI

PREZENTARE

„Celibatarii” reprezintă o frescă realistă şi necruţătoare a unei societăţi în declin. Unul dintre primele romane ale lui Henry de Montherlant, „Celibatarii”, descrie moravurile fetelor bătrâne şi ale celibatarilor din Parisul anilor 1920. Încă de la începutul romanului, cei doi celibatari, domnul de Coëtquidan şi nepotul său, Léon de Coantré, se confruntă cu moartea mamei celui din urmă, doamna de Coantré, care toată viaţa şi-a asumat rolul de protectoare a celor doi. Pe patul de moarte, ea îl roagă pe fiul ei să aibă grijă mereu de unchiul lui. După moartea mamei, Léon îşi dă seama că averea pe care trebuia să o moştenească nu reprezintă altceva decât nişte datorii şi este nevoit să părăsească, împreună cu unchiul Élie, casa părintească. Începând din acest moment, cei doi vor fi nevoiţi să înfrunte multe greutăţi (financiare, afective etc.) pentru a supravieţui.

PĂREREA MEA

Vreau să încep prin a vă spune că nu am găsit nicăieri o recenzie făcută acestei cărți, așa că mă bucur să vin eu prima (sper) cu păreri despre ea. Celibatarii este un roman clasic francez apărut în 1934 și reprezintă o frescă realistă a unei societăți în declin. Mi-a plăcut destul de mult cartea și stilul său care seamănă mult cu a lui Balzac sau Zola, autori pe care eu îi iubesc. Este o carte care descrie moravurile celibatarilor și ale fetelor bătrâne din Parisul anilor 1920, dar și una pe care nu o poți uita ușor.

Vrei să mă omor. Șoferul tău habar n-are să conducă. Și apoi, știi ceva, ți-aș murdări pernele.

(mai mult…)

Rătăcitorii – Olga Tokarczuk

Autor: Olga Tokarczuk

Naționalitate: poloneză

An apariție: 2018

Număr pagini: 370

Titlu original: Bieguni

Nota mea: 3/5

Primită de la: librăria online Libmag

Puteți găsi cartea AICI

PREZENTARE

Romanul Rătăcitorii de Olga Tokarczuk este câştigătorul Premiului Nike, cea mai prestigioasă recompensă literară din Polonia. Şi nu o dată, ci de două ori: a primit şi premiul juriului, şi pe cel al cititorilor. Apoi a urmat recunoaşterea internaţională, volumul fiind tradus în peste 20 de limbi. „Cine se opreşte pe loc încremeneşte, cine se opreşte va fi împuns ca o insectă în insectar”, la fel ca Iisus pe cruce. Iată de ce, spune autoarea, „tiranii de orice neam” îi persecută pe ţigani şi pe evrei, „de aceea îi forţează pe oamenii liberi să se aşeze într-un loc.” Deşi pleacă de la o sectă religioasă din Rusia secolului al XIX-lea, Olga Tokarczuk trasează aici o panoramă a nomadismului modern.

PĂREREA MEA

Fix înainte să încep cartea, mi-a sărit în ochi un articol literar postat pe blogul Emei fix despre această carte. Am fost foarte curioasă să văd ce a scris despre roman, dar am aruncat doar o scurtă privire și apoi am ieșit. Am înțeles din start că nu va fi o lectură ușoară. Tot articolul l-am citit abia după ce am terminat și eu cartea. Dacă vreți să îl citiți, îl găsiți aici. Ce așteptări aveam eu de la acest roman? Ei bine, mă așteptam să îmi placă foarte mult, să nu mă solicite prea mult în această perioadă aglomerată și să fie nou ca stil pentru mine. Mi-a plăcut destul de mult, a fost un stil altfel decât eram obișnuită, dar m-a solicitat maxim. (mai mult…)

Floare-de-zăpadă și evantaiul secret – Lisa See

Autor: Lisa See

Naționalitate: americană-chineză

An apariție: 2015

Gen carte: roman, ficțiune

Titlu original: Snow Flower and The Secret Fan

Număr pagini: 320

Nota mea: 5/5

PREZENTARE

„Floare-de-Zăpada și evantaiul secret” este povestea a doua femei extraordinare care au fost unite de destin și care au supravietuit într-o vreme a regulilor stricte și a tradițiilor străvechi. Cu ochiul unui istoric și talentul unui povestitor, Lisa See a scris un roman cu adevărat uimitor, plin de culoare și de sensibilitate, presărat cu detalii fascinante despre China secolului al XIX-lea.

„Lisa See a scris cea mai bună carte a ei de până acum… dureros de frumoasă, o minune a imaginației despre o lume reala și secrete care au supraviețuit pana aproape de zilele noastre.” – Ami Tan, autoarea romanului „The Joy Luck Club”

„Numai cei mai buni romancieri pot face tot ceea ce a reușit Lisa See: să dea viață nu numai unor personaje, ci unei întregi culturi și unei sensibilități atât de uimitor de diferite de a noastră… cuceritoare și absolut convingătoare.” – Arthur Golden, autorul romanului „Memoriile unei gheișe”

PĂREREA MEA

Am primit acest roman cadou de ziua mea de pe un grup de cărți și m-am îndrăgostit instant de coperta minunată și de titlul mai mult decât promițător. Pentru mine a fost o lectură incitantă, interesantă și cu siguranță se va număr în topul cărților citite în 2019. Nu vă mai spun că am avut așteptări mari legate de ea, mai ales că mi-a plăcut enorm și aș putea să o recomand oricând. Sunt atrasă de cărțile despre alte țări, în special cele asiatice, iar China este printre preferatele mele. În această carte am descoperit informații despre tradițiile și cultura chineză de care nu aveam habar. Și mă bucur că am reușit să o citesc și că pot să vă vorbesc puțin despre ea. (mai mult…)

Dorothy trebuie să moară – Danielle Paige

Autor: Danielle Paige

Naționalitate: americană

An apariție: 2014 (2018 la Editura Leda )

Gen carte: roman, ficțiune, fantasy

Număr pagini: 478

Nota mea: 3/5

Primită de laEditura Corint

Puteți găsi cartea AICI

PREZENTARE

Amy Gumm este o adolescentă inteligentă, care avea deja suficiente probleme în Kansasul natal și fără să fie silită să supraviețuiască unei tornade. Iar atunci când furtuna o aruncă într-un tărâm magic în care lucrurile par să fi scăpat de sub control, viața sa o ia cu totul razna. În curând, tânăra se vede târâtă în mijlocul unui adevărat razboi civil care se poartă în ținutul Oz între popoarele asuprite și cei care îi sunt loiali lui Dorothy Gale, care nu mai e, nici pe departe, inocenta și drăgălașa fetiță pe care credeam că o știam cu toții din romanul lui L. Frank Baum, Vrăjitorul din Oz. O aventură palpitantă, un thriller în care forțele revoluționare ale Ordinului Celor Răi se confruntă cu o tirană nemilostivă și plină de cruzime. Concluzia rebelilor e una singură: DOROTHY TREBUIE SĂ MOARĂ!

„Dorothy trebuie să moară! este o lectură obligatorie pentru toți aceia cărora le plac poveștile extraordinare, care au fost reinterpretate și răsturnate pe dos.” Huffington Post

PĂREREA MEA

M-au intrigat foarte tare încă de la început titlul și coperta cărții și am pornit la drum cu speranța că o să descopăr o lectură incitantă și un pic altfel. Nu am citit Vrăjitorul din Oz (scris de L. Frank Baum) când eram mică (nici nu prea găseai cărți atunci), dar am citit cartea acum câțiva ani și mi-a plăcut mult. Ei bine, acest roman prezintă o poveste altfel față de Vrăjitor, dar se inspiră frumos, creând un alt tip carte. Personajele nu sunt cele pe care le știți, iar acțiunea este cu mult diferită. Tema cărții este fantastică, iar titlul se referă la o replică a unui personaj, care instigă la răzbunare. Dorothy nu mai este un personaj bun, amabil, ci se transformă într-unul de-a dreptul malefic care schimbă în rău ținutul Oz. Povestea e mai complicată de atât pentru că în Oz este adusă obișnuită, o adolescentă tipică cu multe probleme de familie și cu multe frământări interioare. Amy este numele ei și ea va participa la un adevărat război împotriva lui Dorothy. Este o tânără care va evolua mult pe parcursul cărții, va învăța că o viață banală se poate schimba într-o secundă, își va face prieteni și mulți dușmani.

Alege un moment plăcut, unul care să nu-ți stârnească deloc cheful de a da foc lumii întregi.

(mai mult…)

Dulcea mea răzbunare – Jane Fallon

Autor: Jane Fallon

Naționalitate: engleză

An apariție: 2017

Număr pagini: 424

Titlu original: My Sweet Revenge

Nota mea: 3/5

PREZENTARE

„Vreau să-l fac pe soţul meu să se îndrăgostească din nou de mine. Să vă explic. Acesta nu este un exerciţiu inspirat de gloriosul matriarhat din anii ‘50. N-am citit niciun articol din revistele pentru babe, gen «Douăzeci de metode prin care să-ţi păstrezi bărbatul». Nimic n-ar putea fi mai departe de adevăr. Vreau să se îndrăgostească din nou de mine pentru ca, atunci când o să-l pun să dispară dracului din viaţa mea, să-l usture. Sau măcar să priceapă ce i se întâmplă. Să nu-şi spună, pur şi simplu: «A, ce bine!» Vreau să-l doară!”

PĂREREA MEA

Am citit această carte cu ocazia unui împrumut de pe un grup de cărți și trebuie să spun că aveam așteptări destul de ridicate vizavi de ea, însă nu a fost pentru mine o lectură atât de incitantă. Este într-adevăr o carte relaxantă, merge dacă vreți să o citiți în weekend sau după o zi grea de muncă, dar doar atât. Nu vă așteptați la o capodoperă. Ca temă a cărții am putut identifica tema familiei, având în vedere că subiectul principal al cărții este legat de viața unei femei, Paula, care descoperă că este înșelată de soț. Ea dorește să se răzbune (de acolo este inspirat și titlul cărții), dar întâlnește pe parcurs tot felul de situații mai mult sau mai puțin bizare. Am apreciat nota de umor pe care o are cartea și felul în care personajele se comportă. (mai mult…)

Regina zăpezilor – Joan D Vinge

Autor: Joan D Vinge

Naționalitate: americană

An apariție: 1980 (2015 la Editura Nemira)

Gen carte: ficțiune, SF

Număr pagini: 688

Nota mea: 3/5

Puteți găsi cartea AICI

Primită de laEditura Nemira

PREZENTARE

După 150 de ani de domnie, timpul Reginei Zăpezilor se apropie de sfarsit. În curând, poarta galactica ce leagă planeta Tiamat de alte lumi se va închide și vremea Iernii se va termina odată cu venirea la putere a Verii. Dar nu este totul pierdut dacă planul lui Arianrhod, Regina Iernii cea coruptă și veșnic tânără, se va împlini. De cealaltă parte a lumii, Moon, unul dintre oamenii Verii, este prinsă în mrejele urzelilor Reginei și va trebui să lupte cu toate forţele pentru a împiedică un viitor sumbru.

PĂREREA MEA

Îmi este destul de greu să încep această recenzie, mai ales că nu prea sunt cunoscătoare și cititoare a acestui gen literar și s-ar putea ca cei care iubesc sf-ul să nu fie de acord cu mine. Este doar părere mea și aici vreau să vă prezint doar impresiile mele personale. Este o carte pe care o aveam de ceva timp în bibliotecă, mult timp am amânat-o și cred că unul dintre motive a fost dimensiunea deloc de neglijat. Are 688 de pagini și sinceră să fiu, am început-o la un moment dar, m-au derutat acțiunea și dimensiunea cărții, am lăsat-o deoparte, apoi m-am hotărât să o termin. Pentru un cititor atât de începător în domeniul sf, mi s-a părut greu. (mai mult…)

Un băiat pe lista lui Schindler – Leon Leyson

Autor: Leon Leyson

Naționalitate: poloneză

An apariție: 2014

Număr pagini: 240

Titlu original: The boy on the wooden box

Nota mea: 5/5

Primită de la: librăria online Libmag

PREZENTARE

Leon Leyson avea numai 10 ani când naziștii au invadat Polonia, iar familia lui a fost forțată să se mute într-un ghetou din Cracovia. Cu un noroc incredibil, perseverență și curaj, Leyson reușește să supraviețuiască sadismului naziștilor. În final, generozitatea și iscusința unui bărbat german numit Oskar Schindler au fost cele care i-au salvat viața lui Leon, ca și unor membri din familia lui, numele lor fiind adăugate pe lista muncitorilor evrei din fabrica acestuia – o listă ce a devenit faimoasă în toată lumea: Lista lui Schindler. Aceasta este singura carte de memorii publicată vreodată de un copil supraviețuitor de pe Lista lui Schindler și ilustrează perfect demnitatea autorului.

PĂREREA MEA

Am auzit despre această carte foarte multe aprecieri, am tras cu ochiul rapid la câteva recenzii și m-am gândit că aș vrea să o citesc și eu. În 2018 am făcut cunoștință cu foarte multe cărți despre războaie, Holocaust și evenimente istorice tulburătoare și trebuie să recunosc că sunt tot mai tentată să descopăr astfel de cărți. Îmi plac cărțile inspirate din realitate, care au drame existențiale și personaje puternic conturate. Cartea mi-a plăcut foarte mult, am stat pur și simplu lipită de paginile sale, dornică să aflu cât mai multe detalii din viața lui Leon, a familiei sale și a celor apropiați lui.

Viața părea o călătorie nesfârșită, lipsită de griji.

Tema cărții este în principal istorică, deoarece sunt prezentate evenimente din timpul celui de al Doilea Război Mondial, dar apar și teme ca familia, războiul, suferința. Titlul oferă un indiciu clar și anume, povestea lui Leon, un băiat de doar 10 ani care va trăi cel mai negru coșmar din viața lui. Personajele cărții sunt destul de numeroase, dar nu vreau să vi le prezint pe toate, ci doar să mă axez pe ceea ce e mai important. Leon este un băiețel cu vise mari, are o familie minunată, trece prin multe alături de părinții și frații săi, iar războiul și lagărul îi vor oferi momente crunte și va fi pus în situații limite. Cartea prezintă de fapt povestea spusă de el, războiul văzut prin ochii unui copil inocent care visa la o casă mare și la un trai bun. (mai mult…)

Top cărți 2018

 

În acest an am reușit să citesc 77 de cărți, deși inițial mi-am propus 60 de cărți. Înainte îmi propuneam și 100, dar eram dezamăgită dacă nu reușeam să le citesc pe toate. Dintre cele 77, unele mi-au plăcut foarte mult, altele mai puțin, iar altele m-au dezamăgit. Mulțumesc prietenilor și colaboratorilor care mi-au oferit cărți în acest an și aștept cu nerăbdare următorul an, sper eu încărcat de surprize pozitive.

Topul 10 al cărților citite este:

  1. Cel care mă așteaptă – Parinoush Saniee
  2. Aviatorul – Evgheni Vodolazkin
  3. Ogorul – Pearl S Buck
  4. Și munții au ecou – Khalde Hosseini
  5. În numele prințesei moarte – Kenize Mourad
  6. Fetița cu ochi albaștri – Michel Bussi
  7. Înger luptător – Pearl S Buck
  8. Grădinarul spaniol – A J Cronin
  9. Două surori – Asne Seierstad
  10. Privighetoarea – Kristin Hannah

Topul cărților citite de voi în 2018 cum arată?

Și munții au ecou – Khaled Hosseini

Autor: Khaled Hosseini

Naționalitate: afgană

An apariție: 2012

Număr pagini: 417

Titlu original: And The Mountains Echoed

Nota mea: 4/5

Primită de la: librăria online Libmag

O puteți găsi AICI 

PREZENTARE

O poveste spusă de-a lungul mai multor generaţii care gravitează nu doar în jurul părinţilor şi copiilor, dar şi a fraţilor şi surorilor, a verilor şi a tuturor celor ce au grijă de ceilalţi, ŞI MUNŢII AU ECOU explorează nenumăratele feluri în care membrii familiei iubesc, jignesc, respectă, înşală, surprind şi se sacrifică unii pentru ceilalţi, atunci când contează cel mai mult. Urmărind diversele personaje şi ramificaţiile vieţilor acestora, alegerile şi iubirile fiecăruia, de-a lungul mai multor generaţii, peste tot în lume – de la Kabul la Paris, de la San Francisco până în Insula Tinos din Grecia – povestea se extinde gradual, devenind din ce în ce mai emoţionantă, mai complexă şi mai puternică cu fiecare pagină parcursă.

PĂREREA MEA

Este prima carte a lui Khaled Hosseini pe care eu o citesc, iar pe lista mea mai am Splendida cetate a celor o mie de sori și Vânătorii de zmeie. Am auzit că cea de față nu e chiar cea mai bună dintre ele, dar am zis totuși să o citesc și să văd ce impresie îmi face. Este o carte care începe foarte frumos, cu un basm, cu niște copii care sunt fascinați de poveștile tatălui, ca mai apoi totul să se schimbe. Deși începe minunat, apar apoi tot felul de situații care schimbă cursul cărții. Totul se complică, apar momente mai nefericite, personajele trec prin tot felul de schimbări. (mai mult…)

Cel care mă așteaptă – Parinoush Saniee

Autor: Parinoush Saniee

Naționalitate: iraniană

An apariție: 2002

Număr pagini: 392

Titlu original: Sahm-e man

Nota mea: 5/5

DESCRIERE

Povestea romanului Cel care ma așteaptă este una emblematică pentru destinul femeilor din Iran. Evenimentele debutează în anul 1979, cu puțin timp înainte de revoluția iraniană, și se concen­trează asupra vieții unei femei obligate să se descurce singură, cu trei copii, într-un oraș dezbinat de conflicte politice și religioase, aflat într-o permanentă stare de instabilitate și nesiguranță. La vârsta adolescenței, protagonista romanului, Masumeh, se îndră­gostește de un tânăr, în drumul ei spre școală. Deși relația lor este inocenta – cei doi abia dacă îndrăznesc sa schimbe câteva priviri –, iubirea ii este descoperită, iar ea ajunge să fie măritată cu forța. Din fericire, se nimerește să aibă un soț care ii permite să-și continue studiile și care, spre deosebire de bărbații din pro­pria ei familie, nu încearcă sa-i controleze viata pas cu pas. Treptat, Masumeh descoperă ca soțul ei are cu totul alte preocupări decât familia și ca idealurile și obiectivele sale politice ii pun viata în pericol, forțând-o să trăiască într-o continuă stare de îngrijorare și neliniște.

PĂREREA MEA

Aveam cartea de mult timp pe lista mea, mereu am amânat-o, nu știu de ce, mai ales că am auzit doar păreri pozitive despre ea. Cu ocazia unui club de carte de pe internet, m-am hotărât să îi dau o șansă. Am plecat la drum cu așteptări ridicate și vreau să vă zic că am fost extrem de surprinsă de cât de mult mi-a plăcut! Temele cărții sunt multiple, de la destinul uman, substratul social și politic până la relațiile de dragoste și familie. Titlul este aparent neclar, dar abia la final aflăm de fapt de ce se numește așa. Cartea asta m-a fermecat pur și simplu, m-a șocat la unele scene, mi-a adus lacrimi în ochi, atât de tristețe, cât și de bucurie. Personajele sunt numeroase, nu le voi enumera pe toate, ci doar mă voi axa pe cele care mi s-au părut simbolice. Cartea are cam tot ce vrei: povești de familie și de dragoste, suspans, mister, acțiune alertă, multe momente în care stai cu sufletul la gură, nerăbdător să afli ce urmează. Stilul cărții este captivant, iar cartea este scrisă la persoana I, naratoarea fiind Masumeh sau Masum, personajul feminin principal.

Eram chinuită de gândul fix că trebuie să‑mi petrec tot restul vieţii cu străinul acela. Şi apoi, unde plecase în miezul nopţii ? Poate la părinţi acasă, să se plângă că‑l respinsesem… Şi dacă mama lui ar fi venit să mă întrebe de ce‑l alungasem, ce i‑aş fi răspuns ?

(mai mult…)

Erori în folosirea semnelor de punctuație și de ortografie în limbajul cotidian – Ilie-Ștefan Rădulescu

Autor: Ilie-Ștefan Rădulescu

An apariție: 2018 la Editura Corint 

Număr pagini: 479

Primită de laEditura Corint

Puteți găsi cartea AICI

PREZENTARE

După primele două volume, consacrate folosirii greșite fie a unor semne de punctuație, fie a unor semne de ortografie (conținând exemple din presa scrisă și audiovizuală a anilor 2001-2011), lucrarea de față (bazată pe extrase selectate din presa ultimilor ani) reflectă, conjugate, citate din ambele sisteme de semne grafice (respectiv virgula, punctul, două puncte, ghilimelele, linia de pauză, cratima, blancul, apostroful, majuscula, minuscula), utilizate în scrierile românești actuale.

Cele aproximativ două sute de erori de punctuație – care apar în lucrare – oglindesc cultura gramaticală precară a utilizatorilor, incapacitatea lor (chiar dacă au studii superioare) de a întrebuința corect, în enunț (propoziție sau frază), regulile de punctuație, pentru a marca, în mod corect, în scris, pauzele, intonația sau întreruperea șirului vorbirii. În general, folosirea greșită ori aberantă, precum și omiterea semnelor de punctuație duc nu numai la confuzii nedorite, ci și la denaturarea fondului de idei și afectiv al comunicării. Citatele din carte, comentate și corectate literar, ilustrează pe deplin acest lucru.

PĂREREA MEA

Lucrarea de față este o noutate științifică apărută la Editura Corint și este o adevărată comoară, în sensul că puteți găsi în cuprinsul său exemple de greșeli comentate și corectate  în folosirea semnelor de punctuație și ortografie. Exemplele sunt numeroase, pe înțelesul nostru și ceea ce mi s-a părut interesant este faptul că multe dintre greșeli sunt întâlnite în viața de zi cu zi. Mulți dintre noi nu sunt suntem conștienți de aceste erori și cred că merită să răsfoim o astfel de lucrare, măcar pentru cultura noastră generală și din dorința de a învăța lucruri noi. (mai mult…)

« Older Entries