Autor: Anne Rice
Naționalitate: americană
Titlu original: Interview with the Vampire
An apariție : 1976
Nota mea: 2/5
Este prima carte din seria Cronicile vampirilor citită de mine și foarte probabil și ultima. De ce? Pentru că am ajuns la concluzia certă că nu este un stil de carte care să mă atragă sau să îmi placă. Este o carte care ar putea place adolescenților, așa că eu tind să merg spre o literatură mai serioasă din punctul acesta de vedere.
Ca să vă rezum un pic ce se întâmplă în carte, pot să vă spun că atmosfera este una macabră și doar simpla imagine a unui vampir în carte și oase mi-a lăsat fiori reci pe șira spinării. Lestat este personajul negativ al romanului, ucide cu sânge rece oameni și nu ezită să-i transforme în vampiri.
Acțiunea cărții m-a tulburat, oripilat și mi-a fost greu să intru în atmosfera ei. Plus că atmosfera sinistră era de multe ori greu de suportat. Mă bucur totuși că am citit-o din două motive: am înțeles că vampirii și cărțile cu vampiri nu sunt genul pe care l-aș putea citi și că, ca să îți placă astfel de carte, trebuie să fii adolescent.
Cu toate acestea, este genul de carte pe care îl recomand dacă sunteți pasionați de scrierile cu ființe supranaturale…în caz contrar, mai bine citiți altă carte. Îmi amintesc că acum 3-4 ani am avut ideea să urmăresc un serial cu vampiri, dar după câteva episoade l-am abandonat. Încă o dovadă clară că nu sunt o fană a vampirilor.
Cartea este scrisă sub forma unui jurnal: un tânăr obișnuit ia un interviu unui vampir în legătură cu viața sa de vampir. Vampirul îi povestește băiatului în detaliu toate întâmplările din momentul transformării sale de către maleficul Lestat, până în ziua interviului.
CITATE
Vampirii din jurul nostru continuau să vorbească, Estelle explicând că negrul era culoarea potrivită pentru hainele unui vampir, că rochiţa pastel a Claudiei era frumoasă, dar lipsită de gust. „Ne contopim cu noaptea, a spus ea. Avem o licărire funebră.”
I-am povestit despre mine aşa cum ţi-am povestit ţie, despre felul cum Lestat a venit la mine şi ce s-a întîmplat în noaptea în care el a adus-o de la spital. Nu a pus nici o întrebare, ci doar din când în când, îşi ridica privirea.
Poţi să te gîndeşti că nu eşti în siguranţă şi că poţi muri şi poţi să te mai gîndeşti la ceva abstract şi îndepărtat. Aşa se întîmpla şi cu mine. Mă gîndeam în clipa aceea, în tăcere şi cu profunzime, cît de sublimă ar fi putut să fie prietenia dintre mine şi Lestat; cît de puţine impedimente ar fi existat şi cît de multe lucruri am fi putut împărţi.
ce ţin eu minte din această carte (pe care am citit-o acum cel puţin 1000 de ani) este… ecranizarea, pe Tom Cruise si Kirsten Dunst – pe Brad Pitt, să nu fie cu supărare, nu mi-l amintesc. Cred că ăsta e unul dintre acele foooooarte puţine cazuri în care filmul e superior cărţii.