Moara de pe Floss – George Eliot (recenzie)

Autor: George Eliot

Naționalitate: britanică

Titlu original: The Mill on the Floss

An apariție: 1860

Nota mea: 5/5

Alte cărți: Indiana, Adam Bede

Dacă v-aș spune cât de mult am căutat această carte, nu m-ați crede! În format electronic și în limba română nu este, iar în format carte se găsește greu. Vreau să îi mulțumesc omului drag inimii mele care s-a zbătut un pic ca să îmi facă rost de ea.După ce am primit această carte, am și reușit să o citesc. Cartea are undeva în jur de 550 de pagini, dar cu toate astea, nu este foarte greu de citit. Stilul cărții îmi este foarte familiar încă de la celelalte două romane ale autoarei citite de mine, Indiana și Adam Bede.

George Eliot se dovedește a fi o bună cunoscătoare a reacțiilor sufletului omenesc în situații diverse și are capacitatea extraordinară de a crea personaje tipice pentru o anumită fază a societății englezești. Moara de pe Floss este un roman al familiei și îi are în centru pe Maggie, mezina familiei Tulliver și pe fratele său mai mare, Tom.Maggie este inițial privită ca pe băiețoiul familiei, fetița fiind un pic marginalizată și crește cu dorința puternică de a câștiga pe cât posibil atenția și iubirea celorlalți. Suferă când își dezamăgește fratele și se învinovățește pentru lucruri pe care doar sufletul ei de copil le poate înțelege.

Dragostea lui Maggie și atașamentul față de infirmul Philip nu este acceptată de familia fetei iar Maggie are astfel încă un motiv de nefericire. Multe din personajele cărții sunt înguste în gândire, au idei preconcepute o groază și nu acceptă că lucrurile ar putea sta și astfel. Cele mai nesuferite personaje ale cărții sunt mătușile fetei, surorile doamnei Tulliver, care mereu dau sfaturi și se bagă în viața altora fără niciun scop.

Eu aș mai fi redus din numărul de pagini al cărții, aș mai fi scos meditațiile autoarei referitoare la viață, moralitate, educație sau dragoste. Se lasă astfel impresia de tărăgănare a acțiunii.Personajul meu preferat este Maggie Tulliver, fetița care se simte mereu în plus și mereu dată la o parte de familie. Tatăl său este aproape singurul care o înțelege și nu o marginalizează. Descrierile ample fac din roman o capodoperă ce necesită în lectură multă atenție și concentrare. Finalul cărții m-a surprins, mă așteptam la un final construit altfel. Vă recomand cartea și vă aștept cu o opinie!

CITATE

Dacă exista o femeie care să-l poată iubi vreodată, atunci această femeie nu putea fi decât Maggie: avea comori de dragoste în suflet, comori pe care nu i le solicita nimeni. 

– Ce ciudați și ireali par pomii și florile astea printre care sclipesc luminile…e ca o priveliște de vis, spuse Maggie încet. Parcă ar fi dintr-o lume fermecată…

De altfel, un om cu suflet de aur nu prea e în stare să dea înapoi de la o faptă bună, iar omul nu poate fi desăvârșit. 

Singura manifestare de dragoste nechinuită de îndoieli și de temeri este aceea în care îndrăgostiții cântă împreună.

Cei mai mulți dintre noi trăim de la mână până la gură, având un mic univers de dorințe imediate, și nu facem mult mai mult decât să înhățăm fărâma care să potolească foamea alor noștri, gândindu-ne foarte rar la grânele de sămânță sau la recolta anului ce vine.