Nopțile de Sânziene – Mihail Sadoveanu (recenzie)

Autor: Mihail Sadoveanu

Naționalitate: română

An apariție: 1934

Nota mea: 4/5

Tip carte: roman realist magic

Am ales să citesc Nopțile de Sânziene având în minte minunatul roman eliadesc, Noaptea de Sânziene, și dorind în același timp să descopăr mai multe despre sărbătoarea Sânzienelor. Ei bine, cartea este scrisă în stilul binecunoscut al lui Mihail Sadoveanu și dacă ați citit romanul Baltagul sau oricare altă scriere de a sa, veți vedea mari asemănări. Nimic nu se compară cu scrierile specific sadoveniene, cu imaginea unui cadru natural feeric și cu liniștea regăsită în paginile cărții.

Lupu Mavrocosti și sora sa, Kivi sunt, alături de francezul Antoine Bernard, principalii protagoniști ai cărții. Pădurea Borzei este locul în care sălbăticiunile locului se adună și în noaptea de Sânziene prind glas omenesc. Cel care le aude este pădurarul Peceneaga, om retras ce trăiește ca un pustnic și care preferă compania animalelor pădurii. Pădurea Borzei este deci un loc magic, încărcat de superstiții.

Paginile în care a fost descrisă această pădure magică sunt preferatele mele. Chiar dacă romanul Nopțile de Sânziene nu se aseamănă mai deloc cu romanul binecunoscut al lui Eliade, mi-a plăcut destul de mult și zic că merită citit!Așa că vă recomand să îl citiți și să reveniți cu o părere.

CITATE

În jurul lui era un fel de foşnet pe care de-abia îl prindea cu urechea. Din locurile cele de dedesubt, din tău, ştia că trebuie să suie mistreţii. Mai ales cei bătrâni nu se poate să lipsească. Lupii vin din Cazane. Din văile acele ale lor, dese ca peria, ies pe brânci, trec două dealuri şi coboară două râpi, până ce ajung aici la Paraclis. Lupoaicele vin cu căţeii pe de lături şi tot clămpănesc la ei din fălci, alungându-i de la ţâţe. Acele clămpănituri – parc-ar fi plesnit vreascuri – le auzea prin tăcere Peceneaga.

Iarna începe a-şi pregăti harmăsarii în grajdurile ei din miază-noapte. În acel ceas al cumpenei, Dumnezeu a orânduit pace între toate animalele, jigăniile şi paserile. Le dă şi lumina înţelegerii pentru acel răstimp, ca să grăiască întocmai aşa cum grăiesc oamenii. Oriunde s-ar afla, toate se strâng în sobor şi stau la sfat. Aşa că Neculai Peceneaga aştepta acel ceas al soborului vieţuitoarelor din Borza.