11048698_1041127042573679_6923872948886996197_n

Autor: Truman Capote

Naționalitate: americană

Titlu original: Breakfast at Tiffany’s

An apariție: 1958

Nota mea: 3/5

Tip carte: roman clasic

PREZENTARE

Mic dejun la Tiffany este povestea unui scriitor care își amintește ca a cunoscut-o în urmă cu cincisprezece ani, pe când locuia într-un vechi apartament din New York, pe Holly Golightly, o fata excentrica și misteri­oasă, care locuia în aceeași clădire. În scurt timp, scri­itorul aspirant de atunci și fata aceasta ciudata, pe a cărei carte de vizită era scris „călătoare”, devin prie­teni apropiați, iar opiniile și modul de viață neconven­țional, precum și lucrurile neobișnuite pe care le afla despre trecutul și aventurile prin care a trecut vecina sa ajung sa-l fascineze tot mai mult. Firul narativ simplu, liniar al microromanului ii permite lui Capote să-și rafineze stilul caracteristic minimalist, într-o forma vie și proaspătă, care i-a adus un succes masiv la cri­tică și public.

PĂREREA MEA

Este primul roman al lui Truman Capote pe care l-am citit și în ultimii ani am auzit păreri diverse despre acest roman. Așa că vreau să vă împărtășesc și părerea mea.L-am pus de mult timp pe lista mea de viitoare lecturi, dar nu știu de ce, dar am simțit că în ciuda opiniei generale favorabile, pe mine s-ar putea să mă dezamăgească. Nu am avut cartea la dispoziție, dar într-un final am făcut o comandă online și am achiziționat-o. O să râdeți, dar foarte greu m-am hotărât să o citesc. O luam în mână, începeam să o răsfoiesc, dar îmi era teamă. Teamă că o citesc când sunt prea obosită, teamă că o voi termina prea repede, teamă că nu o să îmi placă. Ei bine, nu pot spune că mi-a plăcut extrem de mult. Povestea în sine este interesantă, dar cam atât.

Eu ador poveștile de viată și cărțile care îmi transmit ceva. În afară de frustrarea că puteam să dau banii pe o altă carte mai interesantă și dezgustul față de Holly Golightly, nu am simțit nimic.Ca personaj, Holly mi s-a părut excentrică, copilăroasă și cu capul mereu în nori. Este departe de ceea ce se cheamă a fi o femeie matură cu o viață cât de cât obișnuită. Fascinația naratorului pentru excentrica Holly mi s-a părut la un moment dat ieșită din comun. Holly m-a intrigat pe parcursul întregului roman și sincer, mi-aș fi dorit să fie un alt fel de personaj, unul mai dulce și mai delicat.

Nu știu dacă ați trecut vreodată prin ceva asemănător, dar simțeam că se termină cartea și eu nu am ajuns încă la acel ceva al cărții. Consider că acest roman putea fi construit un pic altfel. Plus că limbajul lui Capote lasă un pic de dorit. Nu mă atrage limbajul grosolan și cred că acest tip de limbaj poate schimba mesajul cărții. Stilul acestui scriitor mi s-a părut în linii mari direct și îndrăzneț, iar acest lucru mi s-a părut surprinzător.

După lectura cărții, am rămas cu semne de întrebare, am intrat pe diverse recenzii și am vrut să văd și părerea altora. Spre surprinderea mea, nu am găsit un om care să spună că nu i-a plăcut. Poate nu am înțeles eu foarte bine cartea, poate nu e genul meu, dar nu m-a captivat prea tare. Cu toate astea, vă recomand să o citiți. Cu siguranță multora dintre voi o să vă placă. Eu nu am prezentat aici decât opinia mea sinceră.

CITATE

Mă linişteşte pe loc tihna şi splendoarea locului; nu ţi se poate întâmpla nimic rău acolo, nu alături de acei domni amabili şi bine îmbrăcaţi, în mireasma aceea plăcută de argint şi de portvizite de crocodil. Dacă aş putea găsi un loc în viaţa reală în care să mă simt ca la Tiffany, aş cumpăra nişte mobilă şi aş boteza pisica.

Nu iubi niciodată o sălbăticiune… Întotdeauna aducea sălbăticiuni acasă. Un şoim cu o aripă rănită. Odată era un râs adult, cu un picior rupt. Dar nu-ţi poţi încredinţa inima unei sălbăticiuni: cu cât dai mai mult, cu atât devin mai puternice. Până sunt destul de puternice să fugă în pădure. Sau să zboare într-un copac. Apoi în alt copac, mai înalt. Apoi către cer. Aşa sfârşeşti… Dacă îţi permiţi să iubeşti o sălbăticiune. Sfârşeşti prin a căuta către cer.

Va recomand si recenziile cartilor:

3 comentarii la „Mic dejun la Tiffany – Truman Capote (recenzie)”
  1. Cartea nu am citit-o, dar am văzut filmul care ţin minte că mi-a plăcut. E drept, filmul nu poate fi luat ca un reper al cărţii, dar m-aş fi aşteptat să fie pe aceeaşi linie.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.