Emma – Jane Austen (recenzie)

Autor: Jane Austen

Naționalitate: britanică

An apariție: 1815

Titlu original: Emma

Nota mea: 4/5

Pe Jane Austen am citit-o prima dată în clasa a 10-a, cu ocazia lecturii romanului său arhicunoscut de toată lumea, Mândrie și prejudecată. Am în plan ca în viitorul apropiat să îl recitesc și să văd ce impresie îmi lasă după 10 ani de la prima lectură. O admir pe Jane Austen pentru minunatele cărți pe care le-a scris și pentru poezia și sensibilitatea dominante. Sunt la a doua lectură a romanului Emma și, spre surprinderea mea, m-am chinuit să recitesc acest roman. Poate sunt eu într-un reading slump complet, ori nu mai am atâta răbdare să recitesc un clasic. Dar deși țin minte că mi-a plăcut prima dată la nebunie acest roman, acum l-am citit destul de greu.

După cum aflăm și din titlu, romanul o are drept protagonistă pe frumoasa Emma Woodhouse, fiica unui om bine văzut la Hartfield. Pe parcurs aflăm informații și despre celelalte personaje (domnul și doamna John Knightley, fosta domnișoară Taylor, domnișoara Harriet Smith, domnul Churchill, domnul Elton) și despre ce se întâmplă în roman. Mare parte din roman se rezumă la discuții între personaje, aflăm despre Emma că pune la cale căsătorii și că deși nu vroia să se mărite vreodată, se îndrăgostește nebunește și ia în calcul ideea unei căsătorii. Însă nu vă spun cu cine.

Emma este un personaj foarte bine conturat, complex și mai toată acțiunea cărții o are pe ea în prim-plan. Pare că și viețile celorlalți gravitează tot în jurul acestei tinere fermecătoare. Însă Emma are și destule defecte ce se pot observa pe măsură ce lecturăm romanul. Este răsfățată, egoistă, vrea să fie de ajutor, dar de multe ori mai mult încurcă lucrurile.  Sunt pagini în care Emma se arată răutăcioasă și pagini în care ea apare ca un înger desprins din rai.

Relațiile dintre personaje sunt surprinse într-un mod foarte detaliat, la fel și discuțiile interminabile dintre acestea ce au loc uneori. Statutul social este unul foarte important în această carte, iar relațiile dintre oameni se bazează foarte mult pe rădăcinile fiecăruia. Vă recomand acest roman nu pentru că m-ar fi dat pe spate, deși mi-a plăcut destul de mult…ci pentru că este scris de Jane Austen și este o capodoperă pentru scrierile secolului 19.

CITATE

Firea omului e într-atât de aplecată spre aceia care se află într-o situaţie neobişnuită, încât despre o tânără persoană care se căsătoreşte sau moare se vorbeşte, cu siguranţă, numai de bine.

E mai bine să alegi decât să fii ales, să inspiri recunoştinţa, decât să fii dator a o arăta.

Fericirea perfectă, chiar şi atunci când e în domeniul amintirilor, nu e un lucru uşor de găsit.