Florile înghețate din martie- Ismail Kadare (recenzie)

Autor: Ismail Kadare

Naționalitate: albaneză

Titlu original: Lulet e ftohta të marfit (în limba engleza: Spring Flowers, Spring Frost)

An apariție: 2000

Număr pagini: 192 pagini

Tip carte: realism magic

Nota mea: 5/5

DESPRE AUTOR

Ismail Kadare este un poet și scriitor albanez de succes care s-a axat în scrierile sale pe ficțiunea istorică. Până la publicarea romanului său de debut, Generalul armatei moarte, scrisese numai povestiri. A primit numeroase premii și a fost nominalizat pentru premiul Nobel de 7 ori. Alte cărți ale sale sunt: Broken April, Chronicle in Stone și The Palace of Dreams. 

DESPRE CARTE

Am citit această carte acum câteva săptămâni și a fost ceva spontan: pur și simplu aveam o listă de cărți și am ales la întâmplare acest roman. După cum aveam să aflu ulterior, Florile înghețate din martie nu este privit ca cel mai bun roman al său și sunt curioasă să citesc și altceva scris de acest autor albanez ca să îmi fac o părere mai concretă. Ideea este că titlul este cel care mi-a dat impresia de inedit și mă așteptam să dau peste o idilă a doi îndrăgostiți, probabil cu un final nefericit. Spre surprinderea mea, idila nu a lipsit total, dar nu ea stă la baza cărții.

Dar, spre uimirea lui, străinii nu numai că vorbeau despre astea cu o lipsă de entuziasm evidentă, dar nici măcar nu-şi ascundeau nerăbdarea de a se întoarce la vechiul kanun. Cum vă explicaţi renaşterea lui? Mai există culele de veghe? Credeţi că vechiul cod va reintra în vigoare?

Este o carte care se citește repede, are în jur de 200 de pagini, iar stilul este unul accesibil. Tema cărții este o combinație între istoric și social. La începutul cărții apare, imediat sub titlu, următoarea mențiune a autorului: Flori îngheţate într-un martie iluzoriu, Ori martie-ngheţat, cu fantasme de flori. Pe măsură ce parcurgem cartea aflăm numeroase detalii despre kanun și felul în care comunismul din Albania influențează viața oamenilor de rând. Din ce am aflat ulterior, kanun-ul se referă la totalitatea legilor albaneze și la respectarea lor. Nu vreau să vă dau prea multe detalii despre asta, ci doar să vă las singuri să descoperiți  singuri.

Marku îşi închipui tristeţea din ochii ei, la fel ca ultima oară, când se întâmplase acelaşi lucru. Descoperea acum tulbure că acest înce-put de regret era, probabil, un fel de ultimă răsplată pentru rataţi, mai cu seamă atunci când relaţia cu iubita tinde să se răcească. Atunci, îşi spuse el, va trebui să-mi sacrific o vreme pasiunea pentru pictură, dacă asta mă va face să câştig în ochii ei tot terenul pierdut.

Personajul principal este Marku Gurabardhi, un pictor ce își amintește la începutul cărții despre o legendă interesantă. O fată înstărită este obligată să se căsătorească cu un șarpe (contracapitolul întâi), iar după căsătorie, kanun-ul își face apariția și în familia fetei. Așadar, pe lângă prezentarea unor aspecte ale unei societăți degradate, scriitorul introduce și această legendă care m-a făcut să simt că citesc un basm și nu o carte tulburătoare. Este surprinsă într-o mică măsură și relația dintre Marko și iubita sa, poveste de dragoste profund influențată de principii sociale.

Cum ai spus, tată? Să mă mărit cu un şarpe? Speranţa că nu auzise bine n-a ţinut decât o clipă. Într-adevăr, trebuia să se mărite cu un şarpe. Nu cu un bărbat, poreclit aşa pentru că era şiret, pentru că se-măna cu un şarpe ori cine mai ştie pentru ce, ci cu un şarpe adevărat

Finalul cărții este puțin mai alert ca începutul ce curge lin, aflăm informații despre aplicarea kanun-ului și mai multe detalii despre Marko și viața sa. Mi-au plăcut stilul autorului, prezentarea legendei cu căsătoria dintre șarpe și fată, prezentarea societății albaneze din anii 90. Vă recomand să citiți această carte dacă sunteți interesați să aflați aspecte interesante despre societatea albaneze și a locuitorilor acesteia, perioadă în care comunismul era la putere.