Autor: Agatha Christie
Naționalitate: britanica
An apariție: 1926 (2016 la Editura Rao)
Gen carte: roman poliţist, mister, ficţiune
Titlu original: The Murder of Roger Ackroyd
Număr pagini: 256
Nota goodreads: 4.24
Nota mea: 4/5
DESCRIERE
Poirot este chemat să investigheze uciderea lui Roger Ackroyd, un bărbat cu o poveste interesantă. El o curta pe doamna Ferrars, o văduvă bogată, care murise de curând în mod suspect, sinucigându-se cu o supradoză. Pentru a rezolva misterul uciderii lui Roger Ackroyd, Poirot îşi dă seama că trebuie să cerceteze mult mai adânc circumstanţele decesului doamnei Ferrars.
PĂREREA MEA
Acest roman a fost tradus în limba română în mai multe ediţii şi sub mai multe denumiri (Uciderea lui Roger Ackroyd, Asasinarea lui Roger Acroyd, etc.), însă trebuie să ştiţi că este fix acelaşi roman, cu acelaşi conţinut. De la Agatha Christie am citit multe romane (cred că în jur de 15, dacă nu mai multe) şi o parte dintre ele mi-au plăcut super mult. Într-un articol viitor voi face o listă cu romanele scrise de Christie pe care eu le-am citit şi merită recomandate cititorilor.
Cum probabil vă aşteptaţi, din carte nu putea să lipsească faimosul detectiv belgian Hercule Poirot. Nu pot să zic că este cea mai oau carte citită de la Agatha Christie, însă este potrivită pentru relaxare, pentru un weekend liniştit sau dacă vreţi să ieşiţi din reading slump. În luna octombrie am citit doar 2 cărţi, însă sper ca în această lună să îmi mai revin puţin. Slabe şanse să ajung iar la 6-7 cărţi în noiembrie, dar e bine să citeşti măcar puţin.
Am început acest roman de 3 ori, mai ales pentru că au intervenit nişte schimbări importante în viaţa mea şi am stat prost cu energia şi concentrarea. Însă am început să îmi mai revin şi îmi doresc mult să citesc şi să scriu mai mult pe blog. Cu alte cuvinte, să împărtăşesc cu voi ce am mai descoperit eu în domeniul literar. Revenind la cartea de faţă, tema este poliţistă şi acţiunea cărţii se conturează în jurul unei crime misterioase.
Cum bine vă daţi seama şi din titlu, cititorul trebuie să descopere cine l-a ucis pe Roger Ackroyd. Cartea are multe personaje, iar în jurul uciderii lui Roger se ţese o adevărată pânză de păianjen. Dacă aţi citit cărţi scrise de Agatha, aţi observat probabil că cel care a ucis este de fapt personajul cel mai puţin suspect. Aşa a fost şi aici. Ca stil, cartea se citeşte repejor şi te captivează destul de tare. Pe mine recunosc că a trebuit să citesc nişte pagini ca să mă prindă în capcana ei, mai ales că m-am cam pierdut în detaliile legate de personaje şi de poveştile lor de viaţă.
Ca personaje, cred că cel mai mult mi-a plăcut sora doctorului Sheppard, Caroline. Este genul de fată bătrână care locuieşte cu fratele ei şi care adoră bârfa. Ştie absolut tot ce mişcă şi este ahtiată să cunoască cât mai mult despre oamenii din jurul său. Am uitat să menţionez că preferatul preferaţilor ar fi trebuit să fie Poirot, dar în cartea asta mi-a plăcut mai mult de Caroline. Ştiu, e ciudat, dar aşa s-a întâmplat. De asemenea, mi s-a părut că Poirot nu a fost chiar atât de bine conturat, iar anumite scene au fost forţate.
Plus detaliile, care pe mine de multe ori m-au băgat în ceaţă. Citisem în alte recenzii că finalul face toţi banii şi să ştiţi că aşa este. Chiar nu mă aşteptam la un aşa final. Şi nici ca cel care a ucis să nu fie suspectat nicio clipă de nimeni. Deşi nu este cea mai bună carte a Agathei Christie pe care eu am citit-o până acum, ţin totuşi să o recomand. Dacă vă plac romanele poliţiste, încărcare de mister şi vreţi o poveste numai bună pentru relaxare, aţi nimerit cartea perfectă. Mi-e mi-a plăcut cartea destul de mult, aşa că i-am dat 4 din 5 steluţe pe goodreads. Vă aştept cu păreri.