Autor: Eden Phillpotts
Naționalitate: britanică
An apariție: 1921 (1990 la Editura Săgetătorul)
Gen carte: ficțiune, mister, crimă, literatură clasică
Titlu original: The Grey Room
Număr pagini: 110
Nota goodreads: 3.36
Nota mea: 2/5
PĂREREA MEA
Eden Phillpotts a fost un autor, poet şi dramaturg englez, iar romanul Castelul groazei a fost publicat prima dată în 1921. Ediţia în română pe care eu am citit-o este cea din 1990, de la editura Săgetătorul, care se mai găseşte doar în anticariate.
Are un număr mic de pagini (110), dar nu pot spune că am citit cartea foarte repede. Cel mai probabil a fost stilul greoi de vină sau subiectul cărţii. Sau amândouă. Ideea este că aveam aşteptări mari când am început cartea, crezând că va fi o carte plină de mister şi captivantă.
Are mister, însă mi s-a părut că nu suficient de bine construit. Ca teme, întâlnim goticul (mai mult decât tema horror). Legat de titlu, deşi acesta ne promite ceva înspăimântător, nu mi s-a părut deloc aşa.
Camera bântuită – închipuire sau realitate?
Ideea cărţii este destul de simplă: mai multe personaje vor să stea peste noapte într-o cameră despre care se spune că este bântuită, întâmplându-se tot felul de lucruri bizare. Să fie camera bântuită de fantome sau sau să fie un fenomen supranatural la mijloc? Sau un criminal care pune la cale crime cu sânge rece?
Curajul nu îi lipsea, dar nu asta-i trebuia acum. Era atât de pierdut în gândurile privitoare la viitorul său, încât uitase realitatea prezentă, care după o clipă îl umplu de o spaimă nouă.
În carte apar amănunte legate de anchetarea cauzelor care au provocat decesul anumitor personaje. Castelul groazei este un roman clasic, cu personaje destul de bine conturate, dar mi-aş fi dorit să fie pus accentul puţin mai multe pe partea psihologică.
Horror sau gotic?
Dacă este să ne gândim că romanul a apărut în 1921, este perfect normal ca romanele apărute în acea perioadă să aibă un stil diferit ca cele de acum, însă mi s-a părut că romanul nu s-a axat pe ceva anume. Totul a fost destul de fad şi nu a existat un mister care să te ţină cu sufletul la gură pe parcursul cărţii.
Legat de personaje, nu am avut personaje preferate. Finalul se anunţa promiţător, însă nu m-a impresionat prea mult. Şi chiar îmi pare rău de cartea asta, deoarece am citit multă literatură clasică care mi-a plăcut foarte mult.
Este o carte scrisă după stilul secolului XX, dar cum am mai spus, mă aşteptam la mult mai mult. Totuşi merită citită dacă vreţi să descoperiţi un autor din secolul XX.
Din păcate, pe goodreads i-am oferit doar 2 din 5 steluţe. Dacă aţi citit cartea, vă aştept cu păreri.