Autor: Jean E. Pendziwol
Naționalitate: canadiană
An apariție: 2017 (2019 la Editura Rao)
Gen carte: ficțiune istorică, mister, familie
Titlu original: The Lightkeeper’s Daughters
Număr pagini: 336
Nota goodreads: 4.22
Nota mea: 4/5
DESCRIERE
Deși mintea ei este încă lucidă, pe Elizabeth o trădează ochii. Pentru că nu mai poate să vadă cărțile și tablourile care erau pentru ea o sursă de bucurie, își umple golul din suflet cu muzică și cu amintiri ale familiei ei. Trecutul revine cu forță în prezent atunci când jurnalele tatălui ei decedat sunt găsite pe o veche epavă.
Cu ajutorul lui Morgan, o adolescentă delincventă silită să presteze muncă în folosul comunității, Elizabeth parcurge jurnalele, iar cele două se apropie pe parcursul acestei călătorii imaginare în trecut, pe insula Porphyry de pe Lacul Superior, unde tatăl lui Elizabeth a fost paznicul farului timp de 70 de ani.
PĂREREA MEA
Jean E. Pendziwol este o autoare canadiană, iar romanul Fiicele paznicului a apărut prima dată la noi în 2019, la editura Rao. Are dimensiuni reduse (336 pagini) și inițial, mă așteptam să se citească repede. Ca teme, întâlnim familia, trecutul, relațiile de familie și societatea.
Titlul face referire la cele două fiice ale paznicului de far, Elizabeth și Emily. Stilul cărții este unul accesibil, dar până la jumătatea cărții, acțiunea cărții nu m-a prins. Ba chiar m-a plictisit un pic. Cel mai probabil că nu a fost acum momentul potrivit pentru lectura ei.
Eu și Emily ne completăm reciproc. Suntem fire țesute din același material. Avem aceeași viață, așa cum eu și Elizabeth am împărțit aceeași moarte. Nu ar fi putut supraviețui fără mine. Am trăit pentru ea. E adevărul nostru.
Fiicele paznicului – destine imprevizibile
Personajele principale ale cărții sunt Morgan, o adolescentă rebelă cu multe probleme care trebuie să presteze muncă în folosul comunității la un azil de bătrâni, și Elizabeth, o bătrână care îi va povesti lui Morgan detalii din trecutul său și al familiei sale. Odată cu dezvăluirea anumitor secrete (la care eu chiar nu mă așteptam), cartea m-a prins total și nu am mai putut să o las din mână până la final.
Elizabeth este un personaj care ascunde multe secrete și la sfârșit descoperim unele amănunte șocante. Emily, sora ei geamănă, este prezentă în amintirile surorii sale și aflăm despre ea lucruri neașteptate.
Habar nu am când am început să vorbesc, dând viață poveștii fiicelor paznicului de far, căreia ea îi va afla începutul cu mult după ce-a fost povestit sfârșitul.
Finalul mi s-a părut construit superb.Ca minus, alternanța de la începutul romanului (gândurile lui Morgan și ale bătrânei) mi s-a părut derutantă și obositoare. Îmi plac poveștile cu și despre familie și m-a încântat felul în care autoarea a conturat poveștile acestor personaje.
Recomand să citiți cartea, mai ales dacă simțiți că este momentul ei. Vă aștept cu păreri dacă ați citit cartea.