Autor: Susana Fortes
Naționalitate: spaniolă
An apariție: 2013 (2021 la editura Humanitas, colecția Raftul Denisei)
Gen carte: ficțiune, roman
Titlu original: El amor no es un verso libre
Număr pagini: 248
Nota goodreads: 3.00
Nota mea: 3/5
DESCRIERE
Povestea unei pasiuni, o carte cu accente de roman politic, cu atmosferă glamour și boemă artistică, în pragul izbucnirii Războiului Civil Spaniol.În vara anului 1935, Kate Moore sosește la faimoasa Residencia de Estudiantes din Madrid, locul în care se întâlnește elita intelectuală republicană – Dalí, Salinas, García Lorca, Buñuel –, anturată de admiratori și personaje mondene. Tânăra americană, care dorește să-și continue studiile de literatură spaniolă, cunoaște aici o lume de revoluționari și visători, de artiști și întreprinzători, de idealiști și ariviști.
Dar cel mai mult o va impresiona profesorul Álvaro Díaz-Ugarte, iar atracția va fi reciprocă. Într-un oraș în care totul se află, cei doi își trăiesc iubirea clandestină cu îndrăzneală și nonșalanță. Până când, într-un canal de irigații, apare cadavrul unui student, iar moartea acestuia începe să o obsedeze pe Kate. Întunecată de crimă, intrigi de stat și de alcov, sub ochiul atent al poliției politice, povestea lor de dragoste îi poate costa viața, iar pentru supraviețuire se plătește un preț imens în Spania anilor 1930.
PĂREREA MEA
Autoare spaniolă contemporană, Susana Fortes are două romane care sunt traduse și în limba română (Iubirea nu e un vers liber și Septembrie poate aștepta). Eu l-am citit doar pe primul, iar la al doilea nu știu dacă voi ajunge chiar curând. Deși am văzut pe goodreads că Iubirea nu e un vers liber are o notă micuță (3.00/5.00), m-am încăpătânat să citesc cartea și am sperat că nu mă va dezamăgi.
Din păcate, chiar a fost o dezamăgire literară, cum de altfel au fost multe lecturi din 2022, din ce am citit până acum. În general, dacă o carte mă captivează, îmi este mai ușor să scriu despre ea. Dacă nu, trebuie să mă chinui să găsesc idei pe care să le includ în recenzie. Poate de aceea am multe cărți citite și nu am scris deloc despre ele. Mai uit amănunte, mai uite nume de personaje. Ceea ce este normal.
Revenind la cartea noastră, îmi dau seama că nu prea am citit până acum autori spanioli contemporani. Susana Fortes este din punctul meu de vedere o autoare cu mult potențial, dar în acest roman mi s-a părut că nu a dezvoltat suficient povestea și cititorul nu este pur și simplu atras de scrierea sa. Sau cel puțin eu nu am fost.
Acțiunea cărții se petrece în jurul lui 1935, adică în preajma izbucnirii Războiului Civil Spaniol și mi s-a părut povestea în sine slab dezvoltată ca intrigă și ca fluență a ideilor. Am ales cartea datorită editurii (sunt mare fan editura Humanitas și a colecției Raftul Denisei), dar și datorită titlului. Mă așteptam la ceva romantic, la ceva poetic. Latura romantică, deși este și o poveste de dragoste la mijloc, este tot slab conturată.
Iubirea nu e un vers liber, ci doar o idee de iubire
Personajul principal feminin este Kate Moore, o tânără din America care vine în Spania să studieze. Ea este fascinată de tot ce înseamnă această țară și cultura spaniolă. Aici îl cunoaște pe fermecătorul Alvaro Diaz Ugarte, mai în vârstă cu 15 ani decât ea și se naște o poveste atipică de dragoste. Viața lui Ugarte este complicată, așa că tânăra din America va trece prin tot felul de momente neplăcute. Există în carte o mulțime de descrieri, numai că multe dintre ele mi se par atât de clișeice, încât nu de puține ori îmi venea să casc de plictiseală.
Dacă alegi pentru titlul cărții tale cuvântul iubire, mă gândesc că trebuie să te învârți în jurul acestui sentiment. Nu am înțeles-o pe Kate, nu i-am înțeles alegerile și cumva pot să înțeleg că este un personaj tânăr, cu vise și care se prinde în vârtejul destinului. Dar de ce să alegi un bărbat indisponibil emoțional și nu doar emoțional, asta nu îmi este clar. Dacă e să o analizez mai bine pe Kate, mi s-a părut că nu este deloc conștientă de consecințele unei asemenea povești de dragoste. Ugarte mi s-a părut un bărbat foarte antipatic și total incompatibil cu Kate.
Iluzia iubirii
Iubirea nu este un vers liber, ci mai degrabă doar o iluzie, o simplă idee de iubire. Am subliniat deja ideea că nu a fost o carte care să îmi placă, deși ideea de bază ar fi putut fi interesantă. Ori mi-a lăsat și senzația de roman fugărit, fără esență și cu multe lipsuri. Nu zic să nu citiți cartea, ci doar că pentru mine nu a fost deloc ce mă așteptam. Cu toate acestea, am avut parte de multe surprize literare, în urma cărora mi-au plăcut cărți pe care mulți le-au criticat. Și invers. Fiecare are gusturile sale și este imposibil să ne placă tuturor aceleași cărți. Aceasta este părerea mea sinceră și îmi rezerv aici dreptul la o opinie proprie. Așa că vă aștept să îmi spuneți, dacă ați citit cartea, cum vi s-a părut vouă.