Vrăjitoarea de la Iazul Mierlei – Elizabeth George Speare (recenzie)

Autor: Elizabeth George Speare

Naționalitate: americană

Titlu original: The Witch of Blackbird Pond

An apariție: 1958 (în 2015, la Editura Art)

Nota mea: 5/5

Număr pagini: 238

Gen carte: ficțiune istorică, young adult

Elizabeth George Speare (1908-1994) a fost o autoare americană de literatură pentru tineret. Vrajitoarea de la Iazul Mierlei este cea de-a doua carte a autoarei și a fost publicată în 1958 și a primit ca premii Newbery Medal (1959) și Vermont Golden Dome Book Award Nominee (1960). Acțiunea cărții se petrece în secolul al XVII-lea, în Connecticut, în perioada colonizării Americii de Nord.

Colonia Connecticut este o comunitate în care personajele conviețuiesc și trec prin tot felul de situații neprevăzute. Personajul feminin principal al cărții este Kit Tyler, orfana care se va muta din Barbados în această colonie pentru a locui cu mătușa, unchiul și cele două verișoare ale sale.

Kit a avut o relație deosebită cu bunicul său, iar pentru ea, el a fost ultima legătură cu viața din Barbados. Întâlnim barierele culturale și sociale, dar și prejudecățile legate de vrăjitorie și practicarea ei. Titlul te induce cumva în eroare, deoarece vrăjitoarea de care se vorbește nu este cu adevărat una. Dacă inițial am crezut că este o carte doar pentru copii, cred că este potrivită și pentru adulți. Eu am citit-o cu mare interes.

Kit are 16 ani și la început este privită ca o excentrică de către coloniștii puritani. Aceștia se remarcau prin anumite prejudecăți și idei mai multe sau mai puțin exagerate. Ca teme, sunt abordate familia, copilăria, libertatea individuală, prejudecățile, diferențele sociale și culturale, comunitatea și prietenia.

Ne este conturat portretul detaliat al vieții din coloniile americane și mă bucur că astfel am putut să descopăr o lume de mult timp apusă. Mi-a plăcut mult de Kit, chiar dacă viața ei va deveni cu adevărat grea după sosirea în colonie. Însă ea va învăța ce este prietenia, altruismul și se va atașa de Hannah Tupper, considerată de puritani vrăjitoarea care locuiește la Iazul Mierlei.

Pe atunci, orice practică cu care puritanii nu erau de acord intra în categoria vrăjitorie, fiind văzută ca ceva malefic și nefast, care ar putea perturba armonia și mersul lucrurilor.

Majoritatea coloniștilor erau de credință puritană și aveau convingeri puternice legate de diavol și de conflictul dintre bine și rău. Din punctul lor de vedere, vrăjitoria trebuia aspru pedepsită, iar pedeapsa era arderea pe rug sau spânzurarea.

Revenind la Kit, m-a impresionat felul său de a fi, bunătatea sa și puterea sa de a merge mereu mai departe, chiar dacă nu mereu i-a fost ușor. Smulsă din mediul ei, Kit se va schimba, se va maturiza și va învăța lecții la care nu se aștepta.Cum va influența în final fata viața din colonie și ce evenimente surprinzătoare vor avea loc, aflați numai dacă citiți cartea.

Dacă nu ați descoperit încă acest roman, vă recomand să o faceți. A fost o lectură interesantă, captivantă și a rămas cu mine chiar și la câteva luni după ce am citit-o. Are un stil lejer și se citește rapid.

Vreau să citesc de la aceeași autoare și romanul Arcul de aramă, care a apărut în 1961. Am deja cartea pregătită, iar singurul care mai lipsește este timpul pentru ea. Dar curând se apropie vacanța și sunt nerăbdătoare să o descopăr.

Voi ați citit cartea? Cum vi s-a părut?