Persoanele entuziaste se lansează cu trup şi suflet în ceea ce întreprind, se lasă prinse în vârtejul vieţii şi privesc existenţa cu încântare. Psihologul Csikszentmihalyi vorbeşte despre noţiunea de flow, experienţa optimă sau autotelică. Uneori i se spune şi flux. Eul nu mai există, acţionează doar sinele. Acest sentiment creează o stare de bine, o armonie în starea noastră de coştiinţă şi consolidează structura sinelui.
Persoanele optimiste cred întotdeauna într-un deznodământ favorabil. Optimistul acţionează crezând că va obţine rezultatele aşteptate. Ceea ce îl deosebeşte de pesimist este acţiunea, deoarece pesimistul renunţă adesea la luptă şi se retrage în umbră. De ce? Pentru că nu este niciodată sigur că va reuşi. Optimiştii abordează lumea cu încredere şi cu generozitate.
După părerea cercetătorilor din domeniul psihologiei pozitive, faptul că suntem optimişti favorizează nu numai gradul de fericire, dar şi longevitatea. Alte cercetări arată că optimiştii trăiesc mai mult decât pesimiştii. Cei din prima categorie apreciază mai mult prezentul, depăşesc necazurile cu mai multă uşurinţă şi au o atitudine mai deschisă şi mai reatoare decât pesimiştii.
CUM SĂ REDESCOPERIM ENTUZIASMUL ŞI OPTIMISMUL?
În primul rând, să învăţăm să spunem da. Nu refuza o ieşire în oraş, deşi prima ta reacţie va fi cea de refuz. Eventual cere puţin timp de gândire înainte să răspunzi respectivei invitaţii.
Frecventează persoane optimiste. Fără a-i părăsi pe pesimiştii apropiaţi ţie, apropie-te mai mult de cei optimişi.
Repetă: ” voi reuşi!” Fii optimist şi nu te gândi că nu vei reuşi ceva anume. Doar trebuie să fii optimist, nu?
Intră în stare de flow. Fă ceva ce îţi place, ocupă-te de un talent al tău. Uită de tine, asta înseamnă stare de flow.
Încearcă să anticipezi plăcerea. Atunci când te trezeşti dimineaţa, gândeşte-te la activităţile pe care ţi le-ai propus pentru acea zi. Seara gândeşte-te cu plăcere la ce urmează să faci a doua zi.
Adaptează-te la realitate. Chiar dacă ţi-ai făcut planuri care până la urmă nu au ieşit, nu dispera. Priveşte doar partea bună a lucrurilor.
Fă inventarul a ceea ce îţi place din viaţa ta. Nu te gândi doar la momentele rele din viaţa ta, sigur au fost şi evenimente plăcute.
Exersează-ţi voinţa. Dacă vrei să te încadrezi printre persoanele optimiste, priveşte doar partea bună a paharului.
Autor: Katherine Mansfield
Naționalitate: neozeelandeză
An apariție: 1922
Nota mea: 3/5
Gen carte: colecție de povestiri
Când am ales să citesc această carte nu am știut că nu este un roman, ci o colecție de 11 povestiri. Titlul a fost cel care m-a atras și la fel și dimensiunea redusă a cărții. Ceea ce am găsit în paginile aceste minunate cărți este mai mult decât plăcerea lecturii. Este un adevărat conglomerat de trăiri și emoții.
Dar îndată ce te opreşti să desparţi petalele, să dezgoleşti inima dinlăuntrul corolei, iată că vine viaţa şi te dă la o parte din drum.
Personajele celor 11 povestiri sunt deosebite și impresionează prin poveștile lor de viață inedite. Una dintre povestiri, Garden Party, este chiar cea care dă numele volumului și cred că este cea mai interesantă dintre cele 11. În mijlocul organizării unei petreceri, unul dintre personajele povestirii moare și acest eveniment este pe punctul de a fi amânat. Ce se întâmplă mai departe, vă las să descoperiți singuri.
Să iei lucrurile uşor, să nu înoţi împotriva fluxului sau a cursului vieţii, ci să te laşi în voia lor, asta e taina.
Filosoful grec Aristotel vorbea despre „ prietenia cu sinele ”. Cum ar fi dacă am înceta să ne mai întrebăm ” Cine sunt eu?” Egoul nostru este cel care își pune această întrebare. Cine este acest ”eu”? Tipul fără odihnă, cel care îî ajută mereu pe alții? Prietenia cu noi înșine este fundamentală.
Cel mai potrivit punct de pornire pentru conștientizarea propriei stări este de a fi tu însuți în propriul corp. Simțim emoții, durere, uneori ne simțim bine, alteori foarte rău. Prima lecție este să distingem aceste contraste, doar așa putem afla cum să trăim cu adevărat. Nu ar exista noțiunea de sănătate fără cea de boală. Atunci când ne ocupăm cu atenție de corpul nostru, simțim un sentiment plăcut. Corpul nostru nu este doar un mecanism care se poate repara cu medicamente.
De asemenea, există o nevoie de autorealizare. Dorim să ajungem cât mai sus, să accedem spre culmi cât mai înalte. Trebuie să avem o iubire pentru sine, dar și pentru celălalt. Suntem bogați cu adevărat în interior doar atunci când suntem înclinați spre ceilalți și preocupați de aceștia. Iar această bogăție nu se găsește în singurătate. În niciun caz.
Pentru a ne menține buna dispoziție, trebuie să frecventăm școala umorului. Adică să râdem mai mult. Medicii au ajuns la concluzia că râsul vindecă răceala, îmbunătățește sistemul imunitar și sporește creativitatea. De asemenea, este important să ne găsim un partener cu simțul umorului. Alături de o persoană cu simțul umorului ne vom simți mai relaxați și vom duce o viață mult mai sănătoasă. Râsul cu poftă este semn de încredere și intimitate. Să evităm umorul negativ.
Cel mai sănătos râs este atunci când râdem de noi înșine. Putem face oricând observații glumețe la adresa noastră în prezența apropiaților. Însă să nu uităm că există o limită atunci când observațiile glumețe se referă la altă persoană, trebuie să avem grijă să nu jignim.
Autor: Hermann Hesse
Naționalitate: germană
Titlu original: Steppenwolf
An apariție: 1927
Nota mea: 3/5
Alte cărți: Narcis și Gură-de-Aur
Romanul a apărut în anul 1927 și câțiva ani mai târziu primește Premiul Nobel pentru literatură. Este o carte frumos scrisă, însă trebuie să fii foarte atent atunci când o citești, există foarte multe dedesubturi. Nu pot să spun că m-a impresionat în mod deosebit, dar în linii mari este o carte bună. Dacă nu sunteți însă familiarizați cu romanul psihologic și filosofic, vă recomand să amânați lectura lui până sunteți pe deplin pregătiți sufletește. Este puțin mai greu de înțeles. pentru neinițiați.
Ce lucruri bune sunt împăcarea, absența durerii, zilele suportabile, ce trec furiș, în care nici durerea, nici plăcerea nu îndrăznesc să ridice glasul.
În prim plan îl avem pe Harry Haller, numit ”lupul de stepă”, un om singuratic, ciudat, cu o viață bizară. Ceea ce face, spune sau gândește Harry m-a tulburat cumplit. Este o scriere destul de deprimantă care te determină să îți pui numeroase întrebări și te face să vezi viața un pic altfel.
Fericirea aceasta este și ea sterilă. Mă mulțumește, dar nu mulțumirea este hrana care îmi trebuie mie. Ea îl adoarme pe lupul de stepă, îl face sătul. Dar nu este o fericire pentru care să mori.
Niciodată mulțumit de viața sa, el se aseamănă cu specia lupului de stepă, mereu în căutare de altceva. Romanul vorbește, de fapt, despre antagonia om-lup. Există valențe psihologice, sociale și chiar și filosofice.
Dar vezi tu, în eternitate, timpul nu există. Eternitatea nu este decât o clipă, abia ajunge ca să faci o glumă.
Întâlnim noțiunea de timp, de viață, de fericire, de nefericire, toate noțiuni prezente în viața fiecăruia dintre noi. Harry este un inadaptat social și duce o luptă zilnică cu propria sa existență. Bărbatul are o identitate multiplă pe care eu am înțeles-o cu greu.
De vreme ce am ieșit din pântecele unei mame, sunt vinovat, sunt condamnat să trăiesc, am datoria să aparțin unui stat, să fiu soldat, să ucid…
Viața este privită pe alocuri ca o condamnare, ca un surghiun la existență. Dorește să se sinucidă, însă renunță. Oare de ce?Este o carte interesantă, aflați cum este viața unui om singuratic, ce gândește el, ce speranțe și năzuințe are.Anumite lucruri sunt greu de înțeles, este într-adevăr o carte nu accesibilă multora. Nu toți o înțeleg. Dar poate că autorul nici nu și-a dorit ca cititorii să-i înțeleagă pe deplin cartea, poate a vrut ca cel care o lecturează să se regăsească, să afle, să înțeleagă. Însă mi-a plăcut. Vouă ce părere v-a lăsat această carte?
Ce facem când viața noastră este din ce în ce mai agitată și simțim că nu mai putem face față? Simplu, căutăm soluții.
Care sunt însă beneficiile simplității? Știm cu toții că dezorganizarea este o stare incredibil de stresantă și poate avea un impact grav asupra bunăstării noastre generale. Haosul ne poate afecta în cele din urmă sănătatea, iar noi devenim din ce în ce mai deznădăjduiți. Spațiul în care ne desfășurăm activitățile zilnice trebuie să fie cât mai confortabil, prea multe obiecte îngrămădite putând să ne facă confuzi și dezorganizați, ne împiedică să dormim bine, ne induc stări de depresie, ne afectează relațiile cu ceilalți sau ne împiedică să ne dezvoltăm în toate aspectele vieții.
Cum recunoaștem stresul? Sunt extrem de irascibili, suntem foarte sensibili la critici, dăm semne de tensiune, nu ne odihnim cum trebuie, indigestie, nu ne putem concentra sau ajungem să consumăm alcool și tutun în exces.
Printre beneficiile unei vieți mai simple se numără: stres mai puțin, mai puțină risipă, mai multă mulțumire interioară, o sănătate mai bună, mai mult timp pentru tine și capacitatea de a te bucura mai intens de lucrurile deosebite din viața ta.
Care ar fi plăcerile simple?
– vizitează o galerie de artă
– citește o carte care îți place
– vizitează un muzeu
– ocupa-te de grădinărit
– petrece timp cu prietenii tăi
– organizează seri speciale în familie
– mergi la dans
– râzi
– meditează
– scrie o scrisoare…
Iar lista poate continua.
De ce ni se complică viața? Pentru că ne dorim din ce în ce mai mult, niciodată nu suntem mulțumiți cu ce avem. Mereu vedem reclame care ne îndeamnă să cumpărăm diverse lucruri și avem tendința să cumpărăm tot mai mult, să cheltuim tot mai mult. Cu toate acestea, sunt lucruri care nu se pot cumpăra: dragostea, liniștea, pacea, sănătatea, timpul petrecut cu cei dragi, mulțumirea spirituală, satisfacția dată de ajutorul oferit celorlalți.
De ce găsim mereu scuze să păstrăm lucruri care nu ne folosesc la nimic? Cele mai frecvente scuze sunt:
1. poate îmi va folosi într-o zi ( sigur că nu va fi așa)
2. a costat mulți bani (dar ocupă o mulțime de spațiu)
3. l-am primit cadou (dar nu e neapărat să îl și păstrezi)
4. îl păstrez să îl dau altcuiva (ești sigur că dorește asta?)
5. poate le va plăcea copiilor (ba nu)
Cel mai bine este să planifici, să îți faci un caiet cu priorități, să-ți analizezi mai bine viața și să îți cunoști mai bine slăbiciunile.
Cum să îți protejezi timpul? Nu mai încerca să faci totul , învață să spui și nu.
Știți care sunt primii 10 consumatori de timp?
– Televizorul
– navigarea pe internet
– telefonul
– prietenii vorbăreți
– prietenii ”neserioși”
– spui ”da” deși vrei să spui exact opusul
– lenevitul în pat
– cumpărăturile excesive
– spălatul și călcatul
– grijile.
ZECE IDEI PENTRU A-ȚI PROTEJA TIMPUL
1. Pune-ți lucrurile în ordine
2. Angajează un ajutor
3. Nu întârzia
4. Nu-ți supraîncărca programul
5. Termină ce ai început