Un atlas al dorințelor zadarnice – Anuradha Roy

images (1)

Autor: Anuradha Roy

Naționalitate: indiană

Titlu original: An Atlas of Impossible Longing

An apariție: 2008

Nota mea: 3/5

Romanul este unul deosebit și prezintă o poveste de dragoste cu final trist. Facem cunoștință cu India, cu tărâmul cocotierilor și arborilor de mango, cu mirosul de mâncare specific indiană, dar și cu sărăcia celor care trăiesc în regiunile sărace ale Indiei.

Romanul este structurat în trei părți, fiecare purtând un titlul sugestiv: Casa înecată, Fortul năruit și La malul apei. Povestea are în prim plan familia lui Amulya, un bărbat care conducea o fabrică în Songarh, oraș mic și liniștit. Lucrurile se precipită în momentul în care soția lui Amulya, Kananbala se simte tot mai singură, în final îmbolnăvindu-se de nervi. Cei doi au doi fii, pe Kamal și Nirmal, primul fiind căsătorit și fără copii.

Bakul trecea din cameră în cameră, încercând să înăbușe țipătul care creștea în ea. Nu, nu va plânge, nu le va da această satisfacție celor mari. Dar nici nu va mai vorbi vreodată cu tatăl ei.

Fiul cel mic, Nirmal, se căsătorește cu o tânără, Shanti, însă aceasta moare la nașterea unei fetițe pe nume Bakul. În timpul vieții sale, Amulya a avut grija de un băiat în orfelinat, iar după moartea bătrânului, Normal îl aduce pe Mukunda acasă ca să crească alături de Bakul, de fiica sa. Mukunda este trimis departe, în Calcutta, iar copila alături de care a crescut, acum devenită femeie, ajunge să îi ducă foarte mult dorul în tot acest timp. Povestea de dragoste a celor doi, începută în fragedă copilărie, continuă și mai târziu.

 Mi se părea că după ce fusesem iubit, eram acum aruncat alături de cei lipsiți de dragoste; de la umbra răcoroasă în căldura putrefacției; de la adăpost, afară în ploaie. În starea de confuzie în care mă aflam îmi dădeam totuși seama că nu-i puteam face nicio vină lui Bakul și totuși mă simțeam părăsit de ea.

Este o poveste superbă și vă recomand să citiți acest roman.Sunt sigură că nu veți regreta nicio clipă.

Psihologia pozitivă – Roseline Blum

psihologia_pozitiva_lider

Această carte este una foarte interesantă și chiar merită răsfoită. Crezul psihologiei pozitive spune că în viață nu este totul roz, însă lucrurile se pot schimba în așa fel încât să fim fericiți. Această lucrare oferă informații concrete despre evoluție și autocunoaștere, adresându-se celor care vor o schimbare și un viitor mai bun.

Potrivit fondatorilor psihologiei pozitive, există un număr de 6 calități și 24 de forțe care stau la baza vieții împlinite. Cele 6 calități sunt: înțelepciunea și cunoașterea, curajul, omenia, dreptatea, cumpătarea și transcendența.

Cele 24 de forțe sunt: creativitatea, curiozitatea, deschiderea spiritului, gândirea critică și autoafirmarea, plăcerea de a învăța, simțul perspectivei și discernământul, autenticitatea și onestitatea, vitejia, perseverența, entuziasmul și optimismul, amabilitatea și generozitatea, iubirea, inteligența emoțională, buna credință și mărinimia, spiritul de echipă și loialitatea, arta conducerii, compasiunea și iertarea, modestia și smerenia, răbdarea, prudența și ponderarea, stăpânirea de sine, aprecierea frumuseții și a excelenței, gratitudinea și recunoștința, speranța, râsul și surâsul, credința și spiritualitatea.

 Forța iertării este o recunoaștere a imperfecțiunii altora, dar și a imperfecțiunii noastre. Când ai capacitatea de a ierta, te afli pe drumul înțelepciunii. O persoană ranchiunoasă care dorește să se răzbune, rămâne agățată de trecut.

 Ține minte: a fi curajos înseamnă să-ți transformi temerile în provocări. Cu cât vei face mai mult acest lucru, cu cât această atitudine îți va deveni mai firească.

 Oamenii care au răbdare, care sunt prudenți și ponderați, rezistă mai ușor impulsurilor. Suferă mai puțin decât temerarii și construiesc un viitor mai solid.

pozitivau3

Mulțumesc pentru amintiri – Cecelia Ahern

celeciaa

Autor: Cecelia Ahern

Naționalitate: irlandeză

Titlu original: Thanks for the Memories

An apariție: 2008

Nota mea: 5/5

PREZENTARE

Emoţionant şi amuzant, romanul Ceceliei Ahern surprinde povestea de iubire a doi străini aflaţi într-un moment de cumpănă și ne demonstrează că este totuși posibil să cunoști în profunzime pe cineva pe care nu l-ai întâlnit niciodată. „Mulțumesc pentru amintiri” a fost nominalizat la Romantic Novel of the Year 2009. 

Joyce Conway are o căsnicie ratată și a pierdut aproape totul în viață. Dar a supraviețuit accidentului din cauza căruia a ajuns de urgență la spital. În urma unei transfuzii de sânge, în mod absolut inexplicail, Joyce își amintește fețe pe care nu le-a văzut niciodată, străzi din Paris pe care n-au purtat-o pașii până acum. Se simte copleșită de un sentiment de déjà vu, care o face să creadă că trăiește viața altcuiva.

Decizia lui Justin Hitchcock de a dona sânge a fost singurul lucru pe care l-a făcut din inimă de foarte multă vreme. Viața cuiva ar putea depinde de tine chiar în acest moment – acesta este argumentul care l-a convins. În trecut își urmase fosta soție și fiica de la Chicago la Londra, iar acum, singur și tulburat, le predă studenților plictisiți de la un colegiu din Dublin. Dar totul este pe cale de a se schimba când primește un coșuleț cu brioșe și un bilet de mulțumire. Cadourile cu expeditor anonim continuă să sosească, iar Justin e decis să rezolve misterul. Decizia lui va schimba două vieți pntru totdeauna. 

Cecelia Ahern este este o scriitoare irlandeză. A absolvit Facultatea de Jurnalism și Media și a debutat la vârsta de douăzeci și unu de ani cu romanul P.S. Te iubesc (2004 – Editura Allfa, 2005), bestseller internațional. S-a căsătorit la data de 9 decembrie cu David Keoghan și a născut o fiică, Robin Keoghan. 

PĂREREA MEA

Am citit această carte în 2012, atunci când lucram la o libărie din Iași. M-au atras în primul rând coperta și titlul cărții care se dovedea a fi ulterior nu doar atractiv, ci și semnificativ pentru subiectul cărții. Nu am citit până acum altceva scris de Ahern, dar sunt tentată să mă îndrept și sper alte cărți ale sale. Par a avea subiecte interesante, sunt ușor de citit și promit cititorului relaxare maximă. O carte frumoasă scrisă de o tânără scriitoare irlandeză care sincer, mi-a plăcut și o recomand oricui care vrea sa citească ceva ușor, plăcut și interesant.

Nu vreau să rezist și aș vrea să îi spun lucrul acesta. Mă aud gemând, ca un animal care scheaună și mă șochează, mă sperie. Am un plan, pe care aș vrea să i-l spun. Aș vrea să plec, fiindcă dor atunci aș putea fi alături de copilul meu.

Este o carte care vorbește despre prietenie, despre familie, despre relații și pe unele locuri sunt strecurate și momente cu mult haz. Joyce este o tânără căsătorită de 10 ani cu un bărbat pentru care nu mai avea sentimente și la un moment dat, cade pe scări și pierde copilul pe care îl aștepta. După acest incident, tânăra ajunge în spital unde are nevoie urgentă de o transfuzie de sânge.

 Privesc cei trei copii care se joacă pe podeaua salonului de spital, cu degețelele lor mici de la mâini și picioare, obrajii durdulii și buzele pline…

În alt plan, un tânăr lector este convins de o doctoriță să doneze sânge. Joyce ajunge să primească chiar sângele lui Justin, însă nu primește doar lichidul vieții de la el, ci și amintirile și cunoștințele acestuia. Cei doi, după mai multe întâmplări ajung să se întâlnească față în față. Mi s-a părut surprinzătoare ideea cărții și felul în care scriitoarea irlandeză introduce cititorul într-un univers incredibil.

Ajungeam în locurile în care erai și tu, cum a fost acolo, la salonul de coafură, sau la balet. Totul a fost doar o coincidență.

Vă invit să citiți cartea pentru a vedea exact ce se întâmplă cu viața celor doi.Este pur și simplu o carte fascinantă.

Pași prin care poți învăța să-ți asumi riscuri în viață

ppl

1. IA-ȚI VIAȚA ÎN MÂINI!

Dar noi suntem cei care decidem cum ne trăim viața…iar dacă nu învățăm faptul că trebuie să ne asumăm anumite riscuri în viața de adult, nu am putea să ne împlinim visele și dorințele. Este absolut normal să ne dorim mai mult de la viață și chiar foarte indicat.

2. SĂ NE STABILIM UN SCOP CLAR

Fără un scop clar, nu vom ști nici ce riscuri să ne asumăm. De asemenea, stabilindu-ne un scop concret, vom ști și când trebuie să renunțăm și când nu la ceea ce ne-am propus.

3. ANALIZA ASPECTELOR NEGATIVE ȘI POZITIVE

Trebuie sa fim foarte atenți la riscurile pe care ni se asumăm, dar și la aspectele pozitive și negative care decurg de aici…

4. CUM REACȚIONĂM?

Ca un copil, ca un adult sau ca un adolescent? Trebuie însă să fim atenți să nu ne asumăm riscuri din furie, ori gelozie, deoarece aceste lucruri nu ne vor aduce nicio bucurie.

5. MERITĂ SAU NU ACEST RISC?

6. LA TIMPUL POTRIVIT

Un anumit risc se spune că are și timpul său potrivit. Așa că nu trebuie să amânăm la nesfârșit acel risc. Viața este imprevizibilă.

7. TRECI LA ACȚIUNE!

Odată ce ai căpătat încredere în a risca, fă-o!

Veronika se hotărăște să moară – Paulo Coelho

veronik

Autor: Paulo Coelho

Naționalitate: braziliană

Titlu original: Veronika Decide Morrer

An apariție: 1998

Nota mea: 4/5

DESPRE AUTOR

Paulo Coelho este un scriitor brazilian de foarte mare succes, printre cărțile sale numărându-se Alchimistul, Vrăjitoarea din Portobello, Zahir, Aleph, Diavolul și domnișoara Prym, 11 minute, etc. 

DESPRE CARTE

De Veronika se hotărăște să moară auzisem multe păreri și că ar fi una dintre cele mai bune cărți ale lui Coelho. Până să citesc acest roman nu am mai citit nimic de el și sinceră să fiu, nici așteptări prea mari nu aveam de la el. Însă vreau să vă spun că acest roman chiar mi-a plăcut. Am fost atrasă de subiectul cărții, de povestea personajului principal și de întreaga atmosferă a cărții. În 208 pagini aflăm o poveste interesantă și ne familiarizăm cu personajul principal al cărții, Veronika.

În ziua de 11 noiembrie 1997, Veronika hotărî că sosise, în fine!, momentul să se sinucidă. Îşi făcu meticulos curăţenie în camera pe care o închiriase într-o mânăstire de călugăriţe, opri încălzirea, se spălă pe dinţi şi se culcă.

   Luă de pe noptieră cele două flacoane cu pastile de dormit. În loc să le sfărâme şi să le amestece cu apă, se hotărî să le ia una câte una, căci întotdeauna e o mare distanţă între intenţie şi faptă, or, ea voia să aibă libertatea de a se răzgândi la jumătatea drumului. La fiecare comprimat pe care-l înghiţea, se simţea şi mai convinsă: după cinci minute, flacoanele erau goale.

Veronika este o tânără din Slovenia care hotărăște brusc să se sinucidă. Motivul pentru care ia această decizie mi-a rămas însă neclar. Mi s-a părut ciudat un personaj care brusc ia o astfel de hotărâre, de parcă decizia sa ar consta în începerea unei diete sau o cură de calciu și magneziu. Cert este că eșecul sinuciderii o împinge pe tânără la spitalul de nebuni, unde mulți de acolo aveau probabil probleme mult mai grave decât ea. Finalul cărții este surprinzător și mi-a ridicat numeroase semne de întrebare.

— Eşti tot mai palidă. Ar fi poate preferabil să te duci la culcare.

  Ea simţi că-i vine din nou să plângă, dar continuă să se stăpânească.

  — Pentru mine nu va mai fi mâine, aţi spus-o chiar dumneavoastră. Sunt obosită, domnule doctor Igor, extrem de obosită. De-asta am cerut pastilele. Am petrecut o noapte albă, sfâşiată între disperare şi resemnare. Puteam să am iar o criză isterică de frică, aşa cum s-a-ntâmplat ieri, dar la ce bun? Dacă mai am doar douăzeci şi patru de ore de viaţă şi atâtea lucruri de făcut, m-am hotărât că e mai bine să las deoparte disperarea.

Tema cărții, după părerea mea, este destinul omului și alegerile pe care acesta trebuie să le ia. De asemenea, sunt ridicate multe semne de întrebare despre viața noastră în general și despre alegerile pe care trebuie să le luăm. Cartea se citește destul de ușor, este interesantă și chiar merită citită. Așa că o recomand cu mult drag.

« Older Entries