Autor: Cecelia Ahern
Naționalitate: irlandeză
Titlu original: Thanks for the Memories
An apariție: 2008
Nota mea: 5/5
PREZENTARE
Emoţionant şi amuzant, romanul Ceceliei Ahern surprinde povestea de iubire a doi străini aflaţi într-un moment de cumpănă și ne demonstrează că este totuși posibil să cunoști în profunzime pe cineva pe care nu l-ai întâlnit niciodată. „Mulțumesc pentru amintiri” a fost nominalizat la Romantic Novel of the Year 2009.
Joyce Conway are o căsnicie ratată și a pierdut aproape totul în viață. Dar a supraviețuit accidentului din cauza căruia a ajuns de urgență la spital. În urma unei transfuzii de sânge, în mod absolut inexplicail, Joyce își amintește fețe pe care nu le-a văzut niciodată, străzi din Paris pe care n-au purtat-o pașii până acum. Se simte copleșită de un sentiment de déjà vu, care o face să creadă că trăiește viața altcuiva.
Decizia lui Justin Hitchcock de a dona sânge a fost singurul lucru pe care l-a făcut din inimă de foarte multă vreme. Viața cuiva ar putea depinde de tine chiar în acest moment – acesta este argumentul care l-a convins. În trecut își urmase fosta soție și fiica de la Chicago la Londra, iar acum, singur și tulburat, le predă studenților plictisiți de la un colegiu din Dublin. Dar totul este pe cale de a se schimba când primește un coșuleț cu brioșe și un bilet de mulțumire. Cadourile cu expeditor anonim continuă să sosească, iar Justin e decis să rezolve misterul. Decizia lui va schimba două vieți pntru totdeauna.
Cecelia Ahern este este o scriitoare irlandeză. A absolvit Facultatea de Jurnalism și Media și a debutat la vârsta de douăzeci și unu de ani cu romanul P.S. Te iubesc (2004 – Editura Allfa, 2005), bestseller internațional. S-a căsătorit la data de 9 decembrie cu David Keoghan și a născut o fiică, Robin Keoghan.
PĂREREA MEA
Am citit această carte în 2012, atunci când lucram la o libărie din Iași. M-au atras în primul rând coperta și titlul cărții care se dovedea a fi ulterior nu doar atractiv, ci și semnificativ pentru subiectul cărții. Nu am citit până acum altceva scris de Ahern, dar sunt tentată să mă îndrept și sper alte cărți ale sale. Par a avea subiecte interesante, sunt ușor de citit și promit cititorului relaxare maximă. O carte frumoasă scrisă de o tânără scriitoare irlandeză care sincer, mi-a plăcut și o recomand oricui care vrea sa citească ceva ușor, plăcut și interesant.
Este o carte care vorbește despre prietenie, despre familie, despre relații și pe unele locuri sunt strecurate și momente cu mult haz. Joyce este o tânără căsătorită de 10 ani cu un bărbat pentru care nu mai avea sentimente și la un moment dat, cade pe scări și pierde copilul pe care îl aștepta. După acest incident, tânăra ajunge în spital unde are nevoie urgentă de o transfuzie de sânge.
În alt plan, un tânăr lector este convins de o doctoriță să doneze sânge. Joyce ajunge să primească chiar sângele lui Justin, însă nu primește doar lichidul vieții de la el, ci și amintirile și cunoștințele acestuia. Cei doi, după mai multe întâmplări ajung să se întâlnească față în față. Mi s-a părut surprinzătoare ideea cărții și felul în care scriitoarea irlandeză introduce cititorul într-un univers incredibil. Vă invit să citiți cartea pentru a vedea exact ce se întâmplă cu viața celor doi.Este pur și simplu o carte fascinantă.
CITATE
Ajungeam în locurile în care erai și tu, cum a fost acolo, la salonul de coafură, sau la balet. Totul a fost doar o coincidență.
Nu vreau să rezist și aș vrea să îi spun lucrul acesta. Mă aud gemând, ca un animal care scheaună și mă șochează, mă sperie. Am un plan, pe care aș vrea să i-l spun. Aș vrea să plec, fiindcă dor atunci aș putea fi alături de copilul meu.
Privesc cei trei copii care se joacă pe podeaua salonului de spital, cu degețelele lor mici de la mâini și picioare, obrajii durdulii și buzele pline…
imi place asa de mult cecelia ahern, dar cartea asta n-am citit-o 😀 cu siguranta pe lista
Si cu siguranta merita citita! Mie mi-a placut mult 🙂
[…] carte de la Cecelia Ahern pe care eu am citit-o era Mulțumesc pentru amintiri, o carte ce este o adevărată lecție de viață. Țin minte că îmi plăcuse mult și abia […]