Autor: Harper Lee
Naţionalitate: americană
Titlu original: To kill a mockingbird
An apariţie: 1960
Număr pagini: 496
Premii: Pulitzer
Ecranizare: 1962
Notă: 5/5
O carte dragă mie. Am citit-o din întâmplare în primul an de facultate şi acum o recitesc. Cred ca aş mai recit-o încă de 1o ori cel puţin. Romanul a fost publicat în 1960, a fost foarte bine primit şi a primit şi Premiul Pulitzer. În centru este situată familia Finch, tatăl Atticus şi cei doi copii ai săi neastâmpăraţi şi mereu puşi pe şotii, Jem şi Scout.
Există în carte o atmosferă foarte plăcută, năzbâtiile celor doi copii sunt probabil cele care dau farmec cărţii. M-am simţit din nou copil. Din nou copil cu capul în nori.
Mi-a plăcut foarte mult scena în care cei doi copii şi Dill, un prieten de joacă, încercau să-l scoată pe Arthur Radley (poreclit de ei Bau Radley) din casă. Sau presupunerile lor că acesta s-ar hrăni cu carne de om, plus multe alte chestii amuzante.
Unii spun, am citit diferite articole, că nu ar fi o carte chiar aşa de deosebită. Ţin să precizez că acum depinde şi de genul de carte preferat. Degeaba laudă cineva un roman istoric, dacă mie acest gen nu îmi place. E doar un exemplu. A citit cineva cartea? V-a plăcut?
CITATE
Isteţ mai era Jem câteodată! Mai mult ca sigur că născocise jocul ăsta ca să-mi dea mie a-nţelege ce puţin îi păsa lui de tot neamul Radleyilor şi ce laşă eram eu în comparaţie cu el, eroul neînfricat…
Chiar dacă Jem şi-ar fi recăpătat pantalonii, tot nu ne-ar fi tihnit somnul. Zvonurile nopţii le auzeam parcă întreite în patul meu de pe veranda din spate; orice scrâşnet de pietriş strivit sub talpă era BauRadley pornit să se răzbune, orice trecător negru râzând în beznă eraBau Radley care ne fugărea; gângăniile nopţii care se loveau de paravan erau degetele smintite ale lui Bau Radley făcând în bucăţele sârma ghimpată; platanii erau ameninţători, pânditori, vii. M-am zbătut aşa, între vis şi realitate, până când l-am auzit pe Jem murmurând.
O carte foarte buna,dupa parerea mea.Am fost placut surprinsa de personajul lui Atticus,de felul in care isi crestea copiii raportandu-se la ei ca la niste oameni maturi si de rabdarea cu care trata orice situatie .Recomand aceasta carte cu draga inima,in opinia mea,fiind,o carte ce transmite invataturi din si despre viata.