Dracula – Bram Stoker (recenzie)

download

Autor: Bram Stoker

Naționalitate: irlandeză

An apariție: 1897

Titlu original: Dracula

Pagini: 488

Nota mea: 5/5

Iată-mă ajunsă și la o carte pe care nu credeam că o voi citi prea curând. Poate de teamă că o să îmi placă prea mult, poate din cauză că toată lumea o citește și parcă mereu există o altă carte mai interesantă decât asta. Cert este că am citit-o și, deși era grosuță, am terminat-o în vreo 4 zile. Mi-a plăcut foarte mult. Este o carte scrisă sub forma unui jurnal, ușor de citit și inedită. Am trăit alături de personaje toate evenimentele, am trăit suspansul alături de ele, am trăit pur și simplu cartea.

Este un roman gotic care a făcut vâlvă în toată lumea. Așa a ajuns Dracula să fie cunoscut peste hotare, chiar dacă rămâne un mit faptul că era vampir și locuia în cavouri. Cartea nu a avut numai suspans, au fost și niște momente puţin comice. Nebunul ala care după ce a făcut rost de muște, păianjeni și vrăbii și le hrănea, a cerut doctorului un pisoi. Chiar am avut la un moment dat impresia că o să îl primească.

Sau faza în care Dracula, după ce grupul din care făcea parte Van Helsing, i-a distrus lăzile în care acesta dormea, nu mai avea în ce să doarmă. Așa că a fugit din Londra cu ultima ladă. Mi-a plăcut imaginea asta, dar și finalul. Sper curând să urmăresc și o ecranizare a romanului și bineînțeles, să recitesc la un moment dat cartea.

CITATE

— Repede, doctore, repede. Mă sting! Presimt că mai am doar câteva minute şi mă voi întoarce în moarte, sau mai rău! Mai udă-mi buzele cu rachiu. Trebuie să spun ceva înainte de a muri; sau, oricum, înainte să-mi moară biata minte zdrobită. Mulţumesc! S-a întâmplat în noaptea aceea după ce m-aţi părăsit, când v-am implorat să-mi daţi drumul. Nu puteam să vorbesc, căci îmi simţeam limba legată, dar eram tot atât de întreg la minte cum sunt şi acum.

O namilă de fiară era culcată peste mine, cu botul lipit de gâtul meu. Nu îndrăzneam să mă clintesc, ştiind că numai o nemişcare prudentă m-ar putea salva, însă fiara, la rândul ei, îşi dădu, fără îndoială, seama că se petrece o schimbare în mine, căci înălţă capul. Printre gene văzui deasupră-mi para celor doi ochi ai unui lup uriaş. Dinţii albi, lungi şi ascuţiţi îi străluceau în gura roşie, iar răsuflarea-i caldă şi acră îmi ajungea până în nări.

Vă recomand și:

2 Responsesto “Dracula – Bram Stoker (recenzie)”

  1. alinapetruta spune:

    Si eu l-am citit inainte sa am blog. E o carte super.

Trackbacks/Pingbacks

  1. Menajeria lui Jamrach – Carol Birch – STIL DE SCRIITOR - […] de animale sălbatice și exotice. Același personaj excentric real este menționat și în Dracula, faimosul roman al lui Bram…

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: