Autor: Knut Hamsun
Naționalitate: norvegiană
An apariție: 1890
Titlu original: Sult
Nota mea: 4/5
Notă goodreads: 4.04
Număr pagini: 232
Gen carte: ficțiune
Knut Hamsun, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1920, a publicat Foamea (Sult, 1890) ca roman de debut, iar cartea a devenit rapid una dintre cele mai importante opere ale literaturii moderne. Este un roman cu accente psihologice, care are o voce narativă intensă și care explorează limitele umane, degradarea și lupta pentru supraviețuire. De la același autor am mai citit până acum Pan.Victoria și Ultimul capitol. Am pe lista mea Rodul pământului.
Acțiunea cărții are loc în 1880 și este concentrată în jurul unui narator anonim, un tânăr aspirant la cariera de scriitor, care trăiește într-o sărăcie lucie pe străzile orașului norvegian Kristiania (orașul Oslo din prezent). Flămând, izolat și derutat, acesta trăiește experiențe halucinante, gânduri ciudate și oscilează între orgoliu și umilință. Foamea din titlul cărții este nu doar una trupească, ci și una spirituală, deoarece personajul masculin simte o sete continuă de apartenență și de validare a acțiunilor sale. Cartea este inspirată și din experiența de viață a lui Knut Hamsun.
Apare și ideea de alienare, deoarece protagonistul se înstrăinează atât de lumea ce îl înconjoară, cât și de propriul sine. Oscilează între demnitate și degradare și nu de puține ori se luptă să rămână uman, chiar și atunci când instinctele sale de supraviețuire îl împing la acțiuni necugetate. Singurătatea personajului este scoasă în evidență și de spațiul în care acesta își duce existența cotidiană – este un spațiu rece și ostil, cu personaje care nu îl înțeleg.
Personajul masculin principal care nu are nume este un om al contrastelor, ce este dezintegrat treptat din punct de vedere psihologic. Unul dintre elementele ce m-au atras la acest roman inedit este stilul inconfundabil al autorului – introspectiv, liric. Întâlnim și fluxul conștiinței, despre care știm că este o tehnică narativă ce redă gândurile personajelor, astfel încât cititorul să simtă puternic trăirile haotice ale personajului.
Întreaga carte a avut asupra mea un puternic impact emoțional, deoarece am simțit compasiune pentru acest personaj nefericit, dar și disconfort în fața degradării sale pe toate planurile. Putem totuși să îl și admirăm, dacă este să ne referim la faptul că mereu a avut puterea să continue și nu a cedat, indiferent de obstacolele pe care le-a întâmpinat.
Foamea este genul de carte pe care o citești și începi să conștientizezi că nu ar trebui să luăm lucrurile ca și cum ni se-ar cuveni și să fim mai recunoscători pentru ceea ce avem. Deși romanul în sine este o dramă existențială profundă, merită cu atât mai mult descoperită. Eu i-am oferit 4 steluțe pe goodreads și îl recomand călduros.