Autor: Margaret Mitchell
Naţionalitate: americană
Titlu original: Gone with the Wind
An apariţie: 1936
Număr pagini: 1024
Premii: Pulitzer Prize for Fiction (1937)
Ecranizare: 1939
Nota mea: 5/5
Alte romane: nu
O carte frumoasă. O atmosferă deosebită. Personaje interesante. Cam aşa aş descrie eu această carte superbă. Scarlett este însă personajul meu preferat, femeia cochetă care îşi găseşte o putere interioară de necrezut. Unul din momentele emoţionante a fost acela în care i-a jurat lui Dumnezeu că niciodată nu va mai cunoaşte foamea, nici ea, nici apropiaţii săi. Rhett mi s-a părut a fi bărbatul cucernic, seducător…chiar m-a surprins că a ajuns la final un tată foarte iubitor pentru fiica sa.
Am văzut filmul, l-aş situa pe acelaşi loc cu cartea. Nu pot spune care din ele m-a fermecat mai mult. Şi, cu toate acestea, sunt oarece diferenţe între carte şi film.
CITATE
Până când nu-ţi pierzi reputaţia, nu îţi poţi da seama ce povară era şi ce înseamnă libertatea.
Toate razboaiele sunt în realitate vrajbe pentru bani.
Cum te deosebeşti de ceilalţi, te stigmatizează.
Ei bine, iată de ce ne plecăm în faţa inevitabilului. Nu suntem spice de grâu, ci spice de hrişcă. Când vine o furtună, aceasta culcă la pământ spicele de grâu coapte, fiindcă sunt uscate şi nu se mlădie după vânt. Dar spicele de hrişcă sunt pline de sevă şi se pleacă doar. După ce trece furtuna, ele se ridică şi sunt aproape tot atât de drepte ca şi înainte. Noi nu suntem încăpăţânaţi. Când bate vântul ne mlădiem, fiindcă ştim că-i întotdeauna mai bine să te îndoi odată cu vântul.
Când vin vremuri grele ne plecăm în faţa inevitabilului, fără să ne plângem, şi apoi muncim, surâdem şi aşteptăm. Ne întovărăşim cu oameni mai prejos de noi şi scoatem de la ei ce putem. Iar când redevenim din nou puternici, dăm deopare pe cei de care ne-am sprijinit. Ăsta-i secretul celor ce vor să supravieţuiască.
Nici, nici. Am citit cartea, am vazut filmul (cred ca te referi la cel din 1939), dar nu rezonez cu niciunul. Nu inteleg de ce ai scris ca Rhett ar fi cucernic… Si nu cred (asa cum cred ca sugerezi) ca un barbat seducator nu are calitatile necesare pentru a fi un tata iubitor… 🙂 Subiectul este unul intetesant si tema merita discutata.
Da, e vorba de cel din 1939. E parerea mea personala doar cand am zis ca Rhett este cucernic…prin felul in care se poarta, vorbeste…cel putin asa mi s-a parut mie. Multumesc si va mai astept si cu pareri despre alte carti!:)
Cartea lasa o impresie mai profunda decat filmul,pe cand filmul doar atinge subiectele globale ,fara sa le descrie in amanunt.