Şoareci și oameni – John Steinbeck (recenzie)

Autor: John Steinbeck

Naţionalitate: americană

Titlu original: Of mice and men

An apariţie: 1937

Număr pagini: 112

Premii: Nobel

Ecranizare: 1992, 1939

Nota mea: 3/5

Alte romane: Perla, La răsărit de Eden

Este un roman bun, după unii. Insă pe mine, sincer nu m-a atras în mod deosebit. Cartea vorbeşte despre visele absurde, despre condiţia umană. Eu am perceput romanul ca pe o parabolă a singurătăţii şi speranţei. Acele discuţii interminabile dintre George şi Lennie, despre planurile lor de viitor, au fost pentru mine un semn clar că omul, în orice condiţie disperată ar fi, tot mai are o speranţă cât de minusculă.

Finalul este crunt, surprinzător. Pentru a nu îl lăsa în mâinile celor care îl urmăresc pentru omor, George apelează la un gest extrem . Un devotament greu de înţeles. Iar pasiunea lui Lennie pentru animale sau obiecte blănoase mi s-a părut cel puţin stranie.

Cu toate acestea, chiar dacă mie nu mi s-a părut cea mai bună carte scrisă de Steinbeck din câte am citit, eu zic ar trebui totuşi citită. Şi apoi, de ce nu, urmăriţi şi ecranizarea. Romanul Perla sau La răsărit de Eden mi s-au părut mult mai interesante. Acum depinde şi de gustul fiecăruia. Cum vi s-a părut acest roman?

CITATE

 Ideile sunt precum iepurii. Iei o pereche şi înveţi să-i creşti şi în curând vei avea o duzină.

Puterea nu corupe. Teama corupe…probabil teama de a pierde puterea.