Marile sperante – Charles Dickens (recenzie)

Autor: Charles Dickens

Naționalitate: engleză

An apariție: 1860

Nota mea: 5/5

Gen carte: roman, literatură clasică

Alte cărți: Un colind de Crăciun

Am citit această carte în anul doi de Litere, neștiind prea multe despre ea și având așteptări multe. Cartea este cel de al treisprezecelea roman al lui Dickens și la apariție s-a bucurat de un real succes. Titlul mi s-a părut foarte interesant și pe măsură ce am citit cartea, am rămas surprinsă cât de minunată poate să fie. Am citit cartea în vreo 4-5 zile și asta pentru că volumul citit de mine era format de fapt din două cărți. A doua parte a cărții m-a atras mai mult decât prima.

Personajele cărții sunt foarte interesante, iar personajul meu preferat este Pip, el fiind cel care narează acțiunea întregului roman. La începutul cărții oferă informații despre el, despre adevăratul său nume, despre familia sa. Și tot la începutul cărții aflăm și despre o situație care avea să îi schimbe lui Pip viața complet.

 Personajele cele mai importante ale cărții sunt Pip, care este prezentat pe parcursul maturizării sale timpurii; sora sa, Georgiana Maria (sau cum apare cel mai mult în roman, doamna Joe); Joe Gargery ( cumnatul lui Pip, fierar de meserie, care este mereu bun cu băiatul și îi ia apărarea), domnul Pumblechook (unchiul lui Pip), Estella și excentrica doamnă Havisham.

Tema principală a cărții este banul sau averea, însă apar și teme precum relațiile umane și condiția nefericită a omului. Mi-a plăcut această carte pentru că are personaje atât de vii, încât ai impresia că ele există în realitate. Până acum nu am mai citit nimic de Dickens, însă am citit că tragismul predominant din cărțile sale devine la un moment dat arhiprezent. Dickens crează personaje din toate categoriile sociale și admir felul în care acestea evoluează.

Nu există suficiente cuvinte ca să vă spun cât de mult mi-a plăcut această carte și cât de mult m-a captivat ceea ce am citit. Dacă ar fi să aleg un personaj preferat, aș oscila între Pip și domnișoara Havisham, și asta pentru că fiecare dintre aceste personaje are ceva deosebit și o poveste pe măsură. Vă recomand acest roman pentru că vorbește despre speranțe neîmplinite, speranțe care se încăpățânează să existe și despre oameni care învață lecții de viață deosebite. Dickens vrea să împărtășească aceste lecții cu noi și personal cred că merită să aflăm ce dorește să ne transmită.

CITATE

Să-ţi spun ce este dragostea adevărată. E credinţă oarbă, umilinţă fără preget, supunere desăvârşită, încredere şi dăruire împotriva ta însuţi, împotriva lumii întregi. Dragostea înseamnă să îţi dai inima şi sufletul întreg celui care ţi le va zdrobi.

 Nu mai pune întrebări şi atunci n-o să ţi se mai spună minciuni.

Primăvara e acea perioadă a anului când la soare e vară, iar la umbră e iarnă.

 Gândeşte-te la fericirile tale din acest moment, din care fiecare om are multe; nu la nefericirile trecute, din care fiecare om are câte ceva.