Eugenie Grandet – Honore de Balzac

eugenie-grandet_1_fullsize

Autor: Honore de Balzac

Naționalitate: franceză

An apariție: 1833

Nota mea: 4/5

Alte cărți de același autor: Medicul de țară

Gen carte: roman, literatură clasică

PREZENTARE

„Romanul Eugenie Grandet este, alături de Gobseck, Moș Goriot, Mărirea și decăderea lui Cesar Birotteau și Verișoara Bette, una dintre capodoperele balzaciene.

Critica literară și succesul durabil al acestui roman în rândul cititorilor, l-au așezat printre cele mai de seama creații ale realismului francez, deoarece reflectă caracteristicile epocii, goana după profituri, dorința apriga de îmbogățire, care fac din societate un soi de junglă, unde răzbesc ființele cele mai feroce și mai lipsite de scrupule.

În mediul burghez de provincie pe care îl zugrăvește acest roman, ca și în elegantele saloane pariziene descrise în alte romane, domnește puterea banului. Așadar, Eugenie Grandet reflectă nu numai o dramă morală individuală, ci o întreaga societate, al cărei idol suprem este banul.

Domnia banului – prin avariția tatălui sau, apoi prin trădarea lui Charles – este cea care o zdrobește pe Eugenie, condamnând-o la o viață aproape monahală, searbădă, lipsită de orice bucurie sau speranță.

Pe lângă istorisirea destinului nefericit al acesteia, cititorul remarca, prin informațiile precise asupra epocii, fidelitatea absoluta a lui Balzac fata de realitate; în plus, felul în care marele scriitor judecă și înfierează aceasta societate avidă și mercantilă, are cu atât mai multa forță expresivă cu cât el evita tonul indignat, stilul oratoric, rămânând un narator cumpătat și în aparență obiectiv.“ – Liliana Anghel

PĂREREA MEA

Este un roman ce face parte din Comedia umană a lui Balzac, binecunoscutul scriitor francez care este, din punctul meu de vedere, inegalabil. Este povestea unei tinere franțuzoaice, Eugenie, care duce o viață tristă, plină de lipsuri, însă plină de tristețe.  Cartea vorbește despre ban, despre parvenire, despre sărăcie și despre iluzii.

Eugenie trăiește o iubire neîmplinită, aceasta devenind unul din cele mai bine construite personaje ale lui Balzac. Cum am mai spus și în alt articol, Balzac nu se dezminte niciodată, scrie opere extraordinare, scrie povești de viață excelente. Iar eu nu pot decât să mă numesc  fană a sa. Nici nu încape discuție că în literatura franceză, nu l-a mai egalat nimeni în ceea ce privește scrierile sale.

 Suferința e egală pentru toți. Femeile au acest fapt în comun cu îngerii…suferința umanității le aparține în întregime. 

Am rămas profund impresionată de viața acestei tinere, cum puține povești de viață m-au putut impresiona.

Avarul Grandet, tatăl  tinerei  Eugenie, își supune familia la niște lipsuri inumane, începând de la mâncare, până la bani.  Aproape singurul personaj al cărții care nu este impresionat de puterea destructivă a banului este Eugenie, tânăra care cade victimă vieții prea crunte.

Iubirea sinceră își are intuițiile ei și cunoaște că dragostea aduce dragoste.

A simți, a iubi, a suferi, a se devota vor fi veșnic urzeala vieții femeiești.

Marte și Venus: bărbații și femeile…

41566_75593

Este o carte minunata despre relațiile de cuplu și cum majoritatea dintre noi avem sau am avut de-a lungul timpului măcar o relație de dragoste, putem aici găsi sfaturi foarte utile. Am selectat câteva idei care mie mi s-au părut mai utile:

– este o presupunere eronată faptul că dacă partenerii ne iubesc, aceștia se vor comporta sau vor reacționa la fel ca noi

– dragostea are mari șanse să înflorească atunci când se acceptă reciproc și sunt conștienți de diferențele dintre ei

– conștiința de sine a bărbatului se definește prin abilitatea sa de a obține rezultate

– femeia încearcă să schimbe modul de a acționa a partenerului, transformându-se astfel într-o persoană care oferă sfaturi și critici nesolicitate

– bărbatul încearcă să modifice sentimentele unei femei care este supărată, transformându-se în domnul Rezolvă-Tot și oferindu-i soluții pentru problemeie ei, soluții ce îi subminează astfel sentimentele

– a oferi unui bărbat sfaturi pe care nu le-a cerut înseamnă să presupui că acesta nu este capabil să se descurce singur

– bărbații se simt motivați și mobilizați atunci când se simt necesari, iar femeile se simt motivate și mobilizate când se simt apreciate

– când partenerul ne opune rezistență, probabil o face deoarece am greșit alegerea momentului sau a modalității de abordare

– limbajul marțian și cel venusian conțineau aceleași cuvinte, dar felul în care erau folosite acestea le conferea sensuri diferite

– pentru a-și exprima pe deplin sentimentele, femeile utilizează adesea tot felul de superlative sau metafore

– De ce se retrag bărbații în vizuină? 

1. au nevoie să se gândească la o soluție

2. nu dispun de răspuns la ceva

3. este supărat sau stresat

4. trebuie să se regăsească pe sine

Eu aș mai adăuga însă ceva…ori nu o iubește pe cea de lângă el, ori nu dă doi bani pe ea…fapt ce înseamnă cam același lucru.

– De ce vorbesc femeile?

1. pentru a transmite sau obține informații

2. pentru a explora ceea ce vrea să spună partenerul

3. pentru a se simți mai bine când este abătută

4. pentru a crea intimitate

Și aici mi-aș permite o opinie absolut proprie…o femeie vorbește pentru că vrea să fie ascultată, mai ales de cel pe care îl iubește…că el nu este dispus să o asculte, problema lui. Ea nu are decât să caute până găsește persoana potrivită care să o asculte, să o susțină și să o înțeleagă. Și să nu imi spuneți că așa ceva nu există, ar însemna că suntem orbi în fața realității pe care o trăim.

Fantoma de la Operă – Gaston Leroux

descărcare

Autor: Gaston Leroux

Naționalitate: franceză

Titlu original: Le Fantôme de l’Opéra

An apariție: 1910

Ecranizare: da

Nota mea: 4/5

Gaston Leroux este un autor francez care a fost și jurnalist și care a scris romane pline de mister. Nu le-aș numi romane polițiste, ci mai degrabe gotice. Romanul de față este unul plin de suspans, cu un personaj pe măsură….o prezență misterioasă și inexplicabilă care trăiește la subsolul Operei. Christine, personajul feminin principal al cărții exercită o atracție inedită asupra Fantomei, aceasta ajutând-o atunci când cântă, dându-i inspirație. Fata o numește Îngerul muzicii.

If I am the phantom, it is because man’s hatred has made me so. If I am to be saved it is because your love redeems me.

Ce se va întâmpla însă final? Cine va câștiga inima tinerei talentate? Raoul sau Fantoma de la Operă? Trebuie să spun ca finalul romanului este foarte interesant, nu mă așteptam să fie acesta (îl țin secret pentru ca să citiți cartea)…

 Sometimes, the Angel [of Music] leans over the cradle… and that is how there are little prodigies who play the fiddle at six better than men of fifty, which, you must admit is very wonderful. Sometimes, the Angel comes much later, because the children are naughty and won’t learn their lessons or practice their scales. And sometimes, he does not come at all, because the children have a wicked heart or a bad conscience.

Romanul vorbește despre dragoste, mister, crimă, destin…este un amestec de candoare, de idei misterioase și este foarte ușor de citit. Am citit cartea în vreo 3-4 zile. M-a captat încă de la început și nu aș ezita să mai citesc o dată cartea în viitor. O recomand așadar, tuturor!

 Erik is not truly dead. He lives on within the souls of those who choose to listen to the music of the night.

Vă recomand și recenziile cărților:

« Older Entries