Aventurile lui Tom Sawyer și Huckleberry Finn – Mark Twain (recenzie)

Autor: Mark Twain

Naționalitate: americană

Titlu original: The Adventures of Tom Sawyer & Adventures of Huckleberry Finn

An apariție: 1884

Nota mea: 5/5

Alte cărți: Prinț și cerșetor

Este o carte excepționala despre prietenie, copilărie, copii, familie și valori umane. Lumea văzută prin ochii lui Tom Sawyer este unică, spectaculoasă, o lume în care mulțți copii și-ar dori să pătrundă măcar pentru o zi. În construirea acestui personaj deosebit, scriitorul face un efort de imaginație și crează un Tom simpatic, năstrușnic, gata oricând de năzbâtii, dar care în ciuda vieții aspre pe care o duce de fapt, nu își pierde inocența și sufletul curat de copil.

Cartea respiră amuzament și uneori seriozitate, întâmplări văzute de ochii unui copil care privește viața ca pe ceva simplu, care nu se gândește  la problemele de maine care pot apărea oricând. Întâmplările prin care Tom și Huck trec sunt captivante, iar viața lor este, cum am zis, visul multor copii. Recomand această carte tuturor!

Tom recunoştea că viaţa nu e chiar atât de lipsită de bucurii. Descoperise, fără voie, o lege a firilor omeneşti şi anume că: pentru a face pe cineva să dorească un lucru, nu trebuie decât să pui piedici în calea dobândirii lui.

 Tom îşi depăna gândurile. Era trist şi abătut. Se simţea părăsit, dispreţuit de toată lumea. El nu voia să facă decât bine şi dacă lumea îl înţelegea greşit, n-avea decât să suporte consecinţele. Şi de ce n-ar suporta? Cu ce drept se plângea cel părăsit? Da, hotărât va începe o viaţă de bandit. Din moment ce era silit, n-avea altă alegere. In clipa aceea era silit s-o facă. Şi acum se afla departe, dincolo de izlaz şi clinchetul clopoţelului şcolii pentru începerea „orei” ajunse la el, ca un zvon nedesluşit, începu să ofteze la gândul că niciodată nu va mai auzi sunetul acesta atât de familiar.

 Când ajunseră la casa cu stafii, tăcerea apăsătoare şi atmosfera înăbuşitoare, ce domnea peste acel loc pustiu, i-au înfricoşat atât de mult,încât abia îşi făcură curaj ca să intre. Se apropiară de uşă şi aruncară oprivire înăuntru. Văzură o încăpere fără pardoseală, cu vatra dărâmată,ferestrele fără cercevele şi scara dărăpănată. Intrară încet, cu respiraţia tăiată, vorbind în şoaptă, atenţi la cel mai mic zgomot, cu muşchii încordaţi pentru o retragere în fugă.