Cartea Mironei- Cella Serghi (recenzie)

Autor: Cella Serghi

Naționalitate: română

An apariție: 1965

Nota mea: 4/5

Alte cărți: Pânza de păianjen

Deși nu se compară cu un alt roman al scriitoarei, Pânza de păianjen, Cartea Mironei este totuși o carte excepțională care mi-a plăcut foarte mult. Personajul principal, Mirona, este o tânără plină de energie care își povestește viața pe măsură ce citim romanul. Aflăm despre fascinația fetei pentru bunica sa, Fana, despre mama, mătușile ei un pic ciudate. Aflăm amănunte despre viața sa, despre visele și dorințele sale. Cartea Mironei este, după părerea mea, o carte a trăirilor, a amintirilor și a speranței.

În ce mă priveşte, când apune soarele mă gândesc: A mai trecut o zi. Încă o zi în care n-am făcut nimic. Iar când răsare soarele, nu ştiu încotro să apuc, pe ce drum trebuie să merg, unde vreau să ajung. Eram sigură că fericirea există undeva, dincolo de zidurile casei noastre. Că într-o zi voi pune mâna pe ea, aşa cum pui mâna pe o ceaşcă sau pe scoarţa unui copac. Că dragostea este supremul miracol…

Mi-au plăcut descrierile ample, atât ale personajelor, cât și ale locurilor sau interioarelor caselor. Mi-a plăcut atmosfera cărții și felul în care autoarea scrie. Și ca să vă stârnesc curiozitatea de a citi cartea, v-aș întreba ce o face atât de specială pe Mirona? Eu zic că este energia care țâșneste din felul ei de a fi, impetuozitatea cu care trăiește fiecare clipă.În ceea ce privește literatura română, este una dintre autoarele mele preferate de la capitolul femei care au scris. Și asta numesc eu literatură adevărată: o literatură care place, care te face să visezi și te sensibilizează în acelasi timp. Vă recomand această carte și vă aștept cu impresii!

Nu trebuie să trec prin viaţă fără să las o urmă, o lacrimă, o tresărire din câte am avut pentru tot ce mi s-a părut frumos şi bun… 

Vă recomand să citiți și recenziile cărților:

• Quo vadis
• Salonul roșu
• De-amor, de-amar, de inimă albastră
• Madona cu trandafiri
• Dacă aș rămâne