Colecționarul – John Fowles (recenzie)

Autor: John Fowles

Naționalitate: engleză

An apariție: 1963

Nota mea: 5/5

Alte cărți de același autor: Magicianul

Este un roman care se lecturează destul de ușor, este atractiv și te ține până la final cu sufletul la gură. Cel puțin pe mine m-a ținut. Frederick este un bărbat aparent normal și cu ocupații obișnuite, colecționează fluturi. Totul este bine până în clipa în care răpește o tânără, pe Miranda, de care se crede îndrăgostit.

Finalul cărții a fost puțin neprevăzut pentru mine, mă așteptam să se termine altfel, dar se pare că Fowles nu își contrazice stilul mai deosebit. De același autor am citit și Magicianul, carte care nu m-a impresionat. Am rămas la finalul cărții cu un gust amar, neînțelegînd de fapt multe chestii. Dar cred că ar merita totuși recitită. Colecționarul este o carte care merită citită, merită analizată, are multe de oferit și putem întâlni acolo o atmosferă foarte palpitantă.

Cam ciudat tânărul colecționar de fluturi și ciudat este și comportamentul lui față de tânăra prizonieră. Cel mai mult mi-a plăcut în acest roman dubla perspectivă a cărții, povestirea întâmplărilor din punctul lui de vedere și al ei. Ce părere v-a lăsat această carte? Îmi doresc ca la un moment dat să recitesc acest roman minunat.

CITATE

 Cu toţii dorim lucruri pe care nu le putem obţine. Faptul că acceptăm această situaţie dovedeşte că suntem oameni maturi,inteligenţi. Încercăm toţi să luăm din viaţă ce putem. Şi dacă în cea mai mare parte a vieţii n-am avut nimic, ne luăm revanşa atunci când se iveşte ocazia. Dar bineînţeles că tu n-ai de unde să ştii toate astea.

 Ştiu prea bine ce reprezint pentru el. Un fluture pe care şi-a dorit întotdeauna să-l prindă.

 Situaţia asta înseamnă moarte, înseamnă infernul. Probabil că în infern nu mai sunt alţi oameni. Sau poate numai unul singur, ca el. Diavolul nu este nici diabolic, nici seducător, ci exact ca el.

Ce scriu aici e firesc. E ca şi cum două persoane s-ar strădui să susţină o conversaţie. Este invers decât desenul. Când tragi o linie, ştii imediat dacă este o linie bună sau rea. Dar când scrii un rând, la început pare adevărat şi apoi, când îl reciteşti mai târziu…