Anotimpul pierdut – Anișoara Odeanu

descărcare

Autor: Anișoara Odeanu (nume real: Doina Stella Grațiana Peteanu)

Naționalitate: română

An apariție: 1971

Nota mea: 4/5

Pentru cei care nu știu, Anișoara Odeanu a fost o scriitoare care promitea foarte mult, fiind extrem de apreciata de criticii literari, printre care și George Călinescu. A scris atât poezii, cât și nuvele și câteva romane.

 A fost întâiul om care a sărutat-o, iar ea i-a mărturisit că îl iubeşte. «Închipuieşte-ţi, într-o încăpere somptuoasă, cu draperii de catifea grele, într-un amurg, o femeie fină, feminină, care cântă la pian. Se opreşte brusc, se ridică, îţi ia mâinile şi te priveşte adânc… abia îi distingi ochii în întuneric.

Am ajuns întâmplător la acest roman mai puțin cunoscut și pot spune că mi-a plăcut. Simțeam de parcă aș fi citit-o pe Cella Serghi, deși stilul lor diferă un pic. Ce m-a impresionat  foarte tare este faptul că am găsit informații ce spun că după moartea soțului său, scriitoarea se închide în propriul dormitor și este găsită apoi moartă. Cred că era un suflet extrem de sensibil ce a alergat o întreagă viață după iubire, iar atunci când omul iubit a încetat din viață, nu a mai considerat că merită să trăiască.

M-am uitat în sus, la coroana copacului, apoi mi-am întors braţele spre spate şi am apucat copacul lipindu-mi palmele de el. Mi-am întors şi capul şi mi-am lipit faţa de scoarţa dură. I-am spus în gând, «dragă copacule, dragă»…închizând ochii şi apăsându-mi palmele şi faţa de el mai tare.

Romanul Anotimpul pierdut este un roman de dragoste ce vorbește într-un mod emoționant despre iubire, despre iluzia iubirii, despre speranțe și vise…Iubirea personajului feminin, Olga, pentru Peter și apoi pentru Mircea este construită într-un mod aparte. Totul decurge suav, sensibil și emoționant.Cartea se citește foarte ușor, este interesantă și este scrisă la persoana I. Recomand tuturor această carte ce abundă de sensibilitate și trăiri minunate!

Ce înseamnă să iubești cu adevărat?

       iubirea-218_e6c1f38639315d

   Tu iubesti cu adevarat? sau mai bine spus “iubesc eu cu adevarat?”. In acest articol voi incerca sa va prezint cateva idei si situatii in care poate mare parte dintre voi va puteti regasi sau cineva apropiat voua a trecut prin ele. Dar sa revenim la cuvantul iubire. Un cuvant aparent banal, dar care poate influenta viata si viitorul unei persoane, unui cuplu. Ce inseamna sa iubim pe cineva ? Iubim pentru ca are o masina frumoasa sau pentru care are bani si poate sa iti ofere ceea ce iti pofteste inimia ? sau iubim ca are ce sa ne ofere spre confortul nostru si bucuria noastra ? aceste intrebari ar trebui sa te puna pe ganduri daca raspunsul la una din aceste intrebari, este “Da” deoarece e gresit! A iubi nu inseamna a profita de pe urma celuilant, nu-ti bate joc de inima omului. Vei frange un suflet care poate a incercat sa iti ofere ce e mai bun fara a urmari un scop rau intentionat.

       Nu uita, bine faci, bine gasesti … rau faci, rau vei gasi. Parerea mea este ca decat sa ne gasim o persoana pentru a avea niste benificii temporare care la final sa sfarseasca in suferinta, mai bine rabdam si cautam acea persoana care poate sa iti insenineze chiar si cele mai intunecate zile din viata ta. Bine, dar cum imi dau seama ca persoana respectiva ma iubeste cu adevarat? Din pacate nu vei stii. Tot ce poti face e sa incerci sa vezi cum decurge, da o sansa relatiei si fii pozitiv ca totul va fi bine . Si nu uita, sa nu ai nicio asteptare din partea acelei persoane. Sa nu intiparesti ideea precum ca “azi i-am daruit un buchet de flori, data viitoare astept sa imi dea si ea ceva”. WRONG! incearca sa ii oferi din suflet un buchet de flori, fara sa astepti ceva ca rasplata instant, deoarece nu cunosti persoana din fata ta si poate nu e la fel de deschisa ca tine. Castiga-i increderea, comunica cu acea persoana, fii sincer, ofera-i caldura si sprijin si daca nu iti ofera nimic in schimb, mai incearca putin, nu stii cand se va face “click-ul”. Inca un sfat important: Nu incerca sa fii FALS!, nu te lauda cu lucruri pe care nu le faci sau nu le ai, minciuna are picioare scurte si mai devreme sau mai tarziu ies la iveala.

      Pe de alta parte, fetelor, cei mai importanti muschi ai unui barbat sunt baierile inimii, nu patratelele de pe abdomen, etc. … precum un mar frumos care il cumperi din magazin iar acasa cand sa il savurezi, vezi ca e stricat pe dinauntru. Frumusetea e trecatoare(aspectul exterior al marului), dar sufletul si educatia ramane pentru totdeauna.(miezul cel bun si dulce).
Tu iubesti cu adevarat?                                                    by Ștefan

Povestea cameristei – Margaret Atwood

0_53037500_1383206119

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Autor: Margaret Atwood

Naționalitate: canadiană

An apariție: 1983

Titlu original: The Handmaid’s Tale

Nota mea: 4/5

Tip carte: roman clasic distopic

DESPRE AUTOR

Margaret Atwood este o scriitoare canadiană de succes, cunoscută pentru romanele sale Povestea cameristei, Ochi-de-pisică, Mireasa hoțomană, Orix și Crake sau Penelopiada. 

DESPRE CARTE

Când am început să citesc această carte, m-am gândit la două lucruri…mai întâi, că e prima dată când citesc o carte scrisă de Margaret Atwood (greșit! am mai citit una, Penelopiada se numește și este o carte scurtuță și cam ciudățică), apoi m-am gândit că după titlu mai mult ca sigur că este o poveste de dragoste. Ei bine, nimic mai fals! Este o distopie, o carte SF care vorbește despre o societate totalitară. Ideile pe care autoarea le transpuse în roman mi s-au părut absolut geniale. De la societatea dominată total de reguli, până la imaginea personajelor interesante, am găsit numeroase aspecte ce merită cunoscute de fiecare cititor.

 Libertatea să faci un lucru și cea de a fi eliberat. În vremurile anarhiei, exista și libertatea să faci diverse lucruri. Acum am fost eliberate. Să nu subestimați acest tip de libertate. 

Și când am început să citesc cartea, pe loc mi-am adus aminte de alte două cărții care se încadrează în aceeași categorie: Minunata lume noua, a lui Aldous Huxley și 1984, cartea lui George Orwell. Așa de mult îmi place că pot să fac legături între cărți, este ceva de nedescris! Cartea pune un semn mare de întrebare asupra viitorului și, sinceră să fiu, nu mi-aș dori să ajungem să trăim ca în această carte. De ce? O să vă las singuri să aflați dacă veți citi cartea.Cartea mi-a plăcut destul de mult și mi-a lăsat un sentiment aparte. Mă simțeam de parcă eram eu însumi un personaj al acestei minunate cărți. Deși nu este o carte atât de ușor de citit și înțeles, eu cred că are niște puncte forte care depășesc dificultatea lecturii. (mai mult…)

Departe de lumea dezlănțuită – Thomas Hardy

images

Autor: Thomas Hardy

Naționalitate: engleză

An apariție: 1874

Titlul original: Far from the madding crowd

Nota mea: 4/5

PREZENTARE

La jumătatea epocii victoriene, într-o perioadă de avânt a economiei liberale, când Anglia devenise prima putere industrială a lumii, Thomas Hardy reconstituie cu nostalgie, într-o cuprinzătoare frescă romanescă,climatul spiritual al Angliei patriarhale. În cuvintele unei remarcabile scriitoare ca Virginia Woolf, Departe de lumea dezlănțuită ne dezvăluie cealaltă latură a spiritului uman, partea întunecată, care se revelă în singurătate, iar nu cea luminată, care se arată în societate.

PĂREREA MEA

Thomas Hardy scrie al patrulea său mare roman într-o perioada de început a literaturii engleze, fără să conștientizeze măcar că peste ani, acest roman va fi citit de o întreagă lume. Cartea este văzută ca un joc al destinului, împletind în cuprinsul său mai multe destine umane. Pentru unele personaje, finalul cărții este unul fericit, pentru altele însă…

 Unde nu există lege, nu există nici păcat și unde nu există ochi, nu există nici necuviință.

Am făcut cunoștință cu romanele lui Hardy prin facultate, când nu știam foarte multe despre literatura engleză. Puține dintre cărțile sale au rămas necitite de mine, iar acest roman, Departe de lumea dezlănțuită, mi-a plăcut atât de mult încât l-am recitit recent. (mai mult…)

Cianură pentru un surâs – Rodica Ojog-Brașoveanu

4-4073

Autor: Rodica Ojog-Brașoveanu

Naționalitate: română

An apariție: 1975

Nota mea: 5/5

Alte cărți de aceeași autoareBună seara, Melania și 320 de pisici negre

Am ales să vorbesc despre această carte deoarece este o carte extrem de interesantă, pe alocuri hazlie și se citește și foarte ușor. Rodica Ojog-Brașoveanu este renumită pentru cărțile sale polițiste în care Melania Lupu ori Minerva sunt femei ce trăiesc într-o atmosferă plină de mister. Despre ce este vorba în carte? Despre o serie de colocatari care găsesc două tablouri ascunse, iar mai apoi personajele dispar încetul cu încetul, murind într-un mod cu totul și cu totul suprinzător.

Mi-a plăcut în primul rând de Melania, bătrânica pe care toți o consideră senilă și puțin dilie…o femeie care alături de motanul ei, Mirciulică, alcătuiește un cuplu, între ghilimele spus, de invidiat. Eu cred că Mirciulică are farmecul lui aparte…Melania ar fi mult mai simplă și ar prezenta mai puțin interes.

Așteptările mele în ceea ce privește acest roman superb nu au fost înselate, dimpotrivă..Cartea face parte dintr-un ciclu de romane ce o are în prim plan pe aceeași aparent senilă bătrânică, Melania Lupu. Am citit și următoarele două cărți ale seriei și pot să vă spun că sunt și acestea extrem de interesante.

Vîrsta ne schimbă atît de mult, uneori uiţi că ai fost copil, ai impresia că te-ai născut aşa, bătrîn, şi totuşi sînt unele fleacuri care-ţi rămîn adînc înrădăcinate. Clişee unde adultul dă mîna cu puştiul care trăgea la fit şi tocea peste vară la teorema lui Pitagora. De cînd mă ştiu, prima ninsoare m-a scos din minţi… Îmi venea să urlu de bucurie… Ca şi mirosul ăla special din martie. Un miros de verde, de pămînt…

De ce aș recomanda această carte? Pentru că este interesantă, captivantă, personajele cărții sunt construite într-un mod remarcabil…te ține mereu în suspans și parcă ai vrea să nu mai ajungi la finalul cărții niciodată! Sunt sigură că cei care nu au citit romanul fac diferite interpretări în legătură cu semnificația titlului…iar tot ce pot să vă spun că cianura chiar apare undeva pe la final. Cum și în ce context, va las pe voi să descoperiți și să îmi scrieți aici ce v-a plăcut referitor la această carte și ce alte cărți ale scriitoarei ați mai citit!

« Older Entries