Departe de lumea dezlănțuită – Thomas Hardy

images

Autor: Thomas Hardy

Naționalitate: engleză

An apariție: 1874

Titlul original: Far from the madding crowd

Nota mea: 4/5

PREZENTARE

La jumătatea epocii victoriene, într-o perioadă de avânt a economiei liberale, când Anglia devenise prima putere industrială a lumii, Thomas Hardy reconstituie cu nostalgie, într-o cuprinzătoare frescă romanescă,climatul spiritual al Angliei patriarhale. În cuvintele unei remarcabile scriitoare ca Virginia Woolf, Departe de lumea dezlănțuită ne dezvăluie cealaltă latură a spiritului uman, partea întunecată, care se revelă în singurătate, iar nu cea luminată, care se arată în societate.

PĂREREA MEA

Thomas Hardy scrie al patrulea său mare roman într-o perioada de început a literaturii engleze, fără să conștientizeze măcar că peste ani, acest roman va fi citit de o întreagă lume. Cartea este văzută ca un joc al destinului, împletind în cuprinsul său mai multe destine umane. Pentru unele personaje, finalul cărții este unul fericit, pentru altele însă…

 Unde nu există lege, nu există nici păcat și unde nu există ochi, nu există nici necuviință.

Am făcut cunoștință cu romanele lui Hardy prin facultate, când nu știam foarte multe despre literatura engleză. Puține dintre cărțile sale au rămas necitite de mine, iar acest roman, Departe de lumea dezlănțuită, mi-a plăcut atât de mult încât l-am recitit recent. (mai mult…)

Cianură pentru un surâs – Rodica Ojog-Brașoveanu

4-4073

Autor: Rodica Ojog-Brașoveanu

Naționalitate: română

An apariție: 1975

Nota mea: 5/5

Alte cărți de aceeași autoareBună seara, Melania și 320 de pisici negre

Am ales să vorbesc despre această carte deoarece este o carte extrem de interesantă, pe alocuri hazlie și se citește și foarte ușor. Rodica Ojog-Brașoveanu este renumită pentru cărțile sale polițiste în care Melania Lupu ori Minerva sunt femei ce trăiesc într-o atmosferă plină de mister. Despre ce este vorba în carte? Despre o serie de colocatari care găsesc două tablouri ascunse, iar mai apoi personajele dispar încetul cu încetul, murind într-un mod cu totul și cu totul suprinzător.

Mi-a plăcut în primul rând de Melania, bătrânica pe care toți o consideră senilă și puțin dilie…o femeie care alături de motanul ei, Mirciulică, alcătuiește un cuplu, între ghilimele spus, de invidiat. Eu cred că Mirciulică are farmecul lui aparte…Melania ar fi mult mai simplă și ar prezenta mai puțin interes.

Așteptările mele în ceea ce privește acest roman superb nu au fost înselate, dimpotrivă..Cartea face parte dintr-un ciclu de romane ce o are în prim plan pe aceeași aparent senilă bătrânică, Melania Lupu. Am citit și următoarele două cărți ale seriei și pot să vă spun că sunt și acestea extrem de interesante.

Vîrsta ne schimbă atît de mult, uneori uiţi că ai fost copil, ai impresia că te-ai născut aşa, bătrîn, şi totuşi sînt unele fleacuri care-ţi rămîn adînc înrădăcinate. Clişee unde adultul dă mîna cu puştiul care trăgea la fit şi tocea peste vară la teorema lui Pitagora. De cînd mă ştiu, prima ninsoare m-a scos din minţi… Îmi venea să urlu de bucurie… Ca şi mirosul ăla special din martie. Un miros de verde, de pămînt…

De ce aș recomanda această carte? Pentru că este interesantă, captivantă, personajele cărții sunt construite într-un mod remarcabil…te ține mereu în suspans și parcă ai vrea să nu mai ajungi la finalul cărții niciodată! Sunt sigură că cei care nu au citit romanul fac diferite interpretări în legătură cu semnificația titlului…iar tot ce pot să vă spun că cianura chiar apare undeva pe la final. Cum și în ce context, va las pe voi să descoperiți și să îmi scrieți aici ce v-a plăcut referitor la această carte și ce alte cărți ale scriitoarei ați mai citit!

De ce să citim?!

Tot încerc să găsesc de un timp încoace argumente pentru a citi și, de ce nu, de a convinge lumea să citească. Și aici mă refer la elevii mei care „opun rezistentă” la ideea de a citi o carte…pe unii i-au motivat orele de limba și literatura română, pe alții nu.

Ce ne face pe noi, cei care citim, să citim? De ce citim, ce motive am avea să citim în continuare? Să încep cu primele mele experiențe în ale lecturii, primele cărți citite de mine de care eu îmi amintesc. Știu că eram in clasele primare, a III a sau a IV a și am văzut pe o ușă în școala în care învățam, cuvântul BIBLIOTECA. Buuun…și ce m-am gândit eu? Ce ar fi să intru și să cer și eu o carte? Vroiam să citesc, să văd cum e…Astfel am început să citesc și țin minte prima dată că am citit niște povestiri scrise de Mihail Sadoveanu.

Anii au trecut, am mai citit eu câte o carte sau două…in vacanța de la finalul clasei a VI a am găsit cele două volume cu Legendele Olimpului…o lună de zile mi-am imaginat tot ce am citit eu în această minunată carte…am apucat să o citesc prin anul III de facultate…când deja se apropia licenta de la Litere…dar asta e altă poveste. Cert este că le-am recitit atunci și parcă le-am perceput altfel, nu mai eram copil, eram deja absolventă de Litere!

Woman reading a book

Însă, in clasa a IX a am descoperit biblioteca liceului nostru și acolo am găsit cartea (culmea!) lui Sadoveanu, Demonul tineretii se numea…atât de tare m-a impresionat cartea asta că pe urmă doamna bibliotecară nu mai scăpa de mine. Nu mai zic că în vacanțele de vară din timpul liceului, plecam cel puțin cu 7-8 cărți sub braț. Ce vremuri minunate…

Să revenim însă la motivele pentru a citi…și aici voi spune fix părerea mea personală…

  • ne îmbogățim vocabularul
  • ne dezvoltăm gândirea
  • petrecem timpul într-un mod plăcut și interesant
  • ne dezvoltăm imaginația
  • putem găsi subiecte variate de conversație în societate
  • găsim mai ușor rezolvarea la diferite probleme
  • devenim mai critici și observăm mai ușor ce se întâmplă în jurul nostru, etc.

Voi ce motive aveți să citiți??

« Older Entries Next Entries »