Naționalitate: franceză
An apariție: 1830
Titlu original: Le Rouge et le Noir
Nota mea: 3/5
Am citit acest roman de curând pentru a doua oară. Prima dată l-am citit când eram în liceu și știu că m-a fascinat foarte tare. Visam alături de Julien Sorel, mă transpuneam în pielea doamnei de Renal.Am fost vrăjită de carte până la această a doua lectură a cărții. Vraja parca s-a rupt, am revenit cu picioarele pe pământ și parcă nu m-a mai fascinat atât de tare. O să vă întrebați poate de ce. Cred ca acum am văzut cartea cu alți ochi, între timp am parcurs mai multe cărți și am înțeles mai bine ce înseamnă o carte valoroasă și interesantă. Nu zic că Rosu și negru nu este un roman valoros, însă este scris într-o manieră clasică, Stendhal scria în secolul al XVIII-lea, iar asta a dus la o lectură anevoioasă. Este un roman foarte valoros mai ales pentru perioada în care a fost scris.
Au fost totuși și aspecte interesante ale cărții. Pentru cei care nu știu, Julien Sorel are o poveste interesantă, trece de la o existență vitregă și necruțătoare până la faza vieții în care se îndrăgostește și trăiește iubiri interzise. Pentru el începe maturizarea, începe să perceapă societatea în care trăiește ca o realitate furibundă și întelege că nu se poate adapta atât de ușor la cerințele acesteia.
Primarul din Verrieres, domnul de Renal, dorește să angajeze un preceptor pentru cei trei fii ai săi. Julien Sorel, un tânăr de 19 ani, plin de năzuințțe (dorea să ajungă preot) și cu o viață aspră, ajunge în casa primarului. Julien este disprețuit de cei doi frați mai mari și de propriul său tată, care îl umilesc și îl bat din cauza pasiunii sale pentru învățat. Tânărul exercită o fascinație aparte asupra soției domnului de Renal, care este fermecată de prezența plăpândă și aproape feminină a tânărului Sorel.
Romanul nu este atât de ușor de citit cum pare la prima vedere, existând o mulțime de pagini pline de descrieri care, cred eu, puteau fi suprimate de scriitor. Cu toate acestea, recomand cartea oricui vrea să citească povestea unui destin cu un final aparte. Vă las să vedeți singuri ce fel de final.
CITATE
Un drum e oare mai puţin frumos fiindcă sunt spini în tufişurile de pe margini? Călătorul trece mai departe şi lasă spinii urâcioşi să rebegească în drum.
Cel mai rău lucru la puşcărie e că nu poţi încuia tu uşa.
Urâţenia face impresie puternică asupra unui suflet născut să iubească ceea ce este frumos.
Curăţia sufletească, lipsa oricărui simţământ de ură prelungesc, fără doar şi poate, durata tinereţii.
Dragostea pornită din cap este, fără dar şi poate, mai plină de înţelepciune decât cea izvorâtă din inimă, dar n-are decât clipe de înflăcărare; ea se cunoaşte prea bine, se cercetează neîncetat; în loc să zăpăcească mintea, e clădită numai pe raţiune.
Tocmai am primit si eu comanda cu ea ieri, ne-a dat-o la scoala pentru a 10-a
Citeste-o, sigura nu iti va parea rau ca ai citit-o! 🙂
Şi eu tot prin liceu am citit cartea, şi ţin minte că mi-a plăcut enorm! Nu ştiu cum de atunci aveam răbdare şi-mi plăcea să citesc cărţi de 500-600+ pagini, iar acum nu. :)) Dar vreau să recitesc şi eu Roşu şi Negru, preferabil până se încheie anul. Sunt curioasă să vă dacă îmi mai place la fel de mult, mai mult sau deloc.
Unele carti nu ne mai par la fel cand le recitim, desi eu am trait si senzatia inversa, adica sa imi placa mai mult o carte cand am recitit-o!Domnisoara Christina a lui Eliade a fost cartea 🙂