descărcare

Autor: Ileana Vulpescu

Naționalitate: română

An apariție: 2005

Alte cărți citite de aceeași autoare: Arta conversatiei , Rămas bun casei părintești

Nota mea: 5/5

Vreau să vă vorbesc despre o carte care mi-a rămas adânc în suflet și care m-a impresionat profund. Este prima carte pe care o citesc de Ileana Vulpescu și, cu siguranță, nu va fi ultima.

Personajul principal, Argentina (sau Adelina, cum îi spuneau cei apropiați), trăiește o viață grea încă din copilărie. Crescută la țară, învață de timpuriu ce înseamnă efortul și sacrificiul, alături de fratele ei, Gelu. Părinții lor, Maica și Taica, îi încurajează să caute oportunități mai bune, să plece la oraș și să nu se mulțumească cu puțin. Este impresionant cum, deși mama Adelinei este o femeie simplă, își susține fiica să-și urmeze visurile și să-și descopere menirea, oferind un model de determinare și curaj.

Această idee – de a nu te mulțumi cu puțin – apare în mod constant în carte și rămâne relevantă chiar și peste ani, când Argentina ajunge la o vârstă respectabilă. Romanul este scris sub forma unui jurnal, ceea ce îl face ușor de citit și extrem de captivant. Emoțiile curg firesc de la o pagină la alta, iar cartea își atinge scopul perfect: te face să simți, să trăiești și să reflectezi.

Argentina luptă cu viața și cu ea însăși, depășind obstacole și înfruntând provocările carierei medicale. De la statutul de simplă infirmieră și soră în sala de operații, ajunge medic respectat și apreciat de pacienți, demonstrând o determinare remarcabilă. Singurul meu regret este că nu s-a căsătorit niciodată, deși trăiește mai multe povești de dragoste frumoase și emoționante.

Am savurat fiecare pagină și fiecare rând, descoperind frumusețea scriiturii Ileanei Vulpescu – o autoare care reușește să transmită sensibilitate și profunzime în fiecare detaliu. Recomand cu căldură această carte oricui dorește să citească o poveste captivantă, emoționantă și plină de viață. Sper să am ocazia să o recitesc peste ani și să descopăr noi nuanțe și înțelesuri, care să mă atingă la fel de profund. Recomand călduros.

CITATE

Sunt momente când îţi trece prin minte tot ce ai trăit, dar şi străfulgerări care-ţi luminează viitorul. Îl luminează este un fel de a spune, de fapt ţi-l aduce în faţa ochilor, a ochilor minţii, nevăzători dar străpungători a ceea ce te aşteaptă.

În om se strâng vorbe nerostite, gânduri cărora nici n-ai şti să le dai un nume, lacrimi neplânse la vremea lor, care deodată vin ca o apă umflată de ploaie, revărsată peste mal.

9 comentarii la „De-amor, de-amar, de inimă albastră – Ileana Vulpescu (recenzie)”
  1. Nici eu n-am citit nimic de Ileana Vulpescu pana acum, dar ma gandesc ca ar cam fi timpul. Numele ei imi tot apare peste tot, inclusiv aici, cu recenzia asta. M-ai facut si mai curioasa! 🙂

  2. Emotionanta carte! Imi dau lacrimile si acum cand ma gandesc la Maica si la bucuriile pe care i le-a facut Adelina: scurteica din talcioc, excursia prin tara….

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.