Desculț – de Zaharia Stancu

descărcare

Autor: Zaharia Stancu

An apariție: 1948

Nota mea: 5/5

Alte cărți: Pădurea nebună

Pădurea rămâne pădure. Lumea rămâne lume. Soarele răsare și trece cu lumina lui peste oameni și peste dobitoace, peste câmpuri și peste ape, apune și a doua zi răsare iar, și tot așa mereu, mereu, până la sfârșit- când o fi să fie sfârșitul…O să fie odată și odată sfârșitul. Mai e până atunci…

Când am citit această carte extrem de interesantă, mi-am amintit de stilul unui mare scriitor român, nimeni altul decât Marin Preda. Și mai exact, de Moromeții, o carte scrisă într-o manieră extrem de personală și rustică. Darie al lui Zaharia Stancu a fost asemănat în mintea mea cu Niculae Moromete, amândoi fiind copii chinuiți de destin și de un destin nefericit.

Dreptatea nu vine niciodată singură. Omul trebuie să se bată pentru dreptatea lui.

Revenind la Desculț, autorul creionează cu subtilitate țărani remarcabili prin natura lor sufletească. Țăranul lui Stancu rabdă foamea, setea, rabdă lipsa hainelor, dar și tirania regimului din acele vremuri. Toți erau la mila boierilor, a ciocoilor fără Dumnezeu, până într-un timp în care începe răscoala clasei de jos. Și în acel moment, mi-am amintit de o altă carte dragă mie scrisă de Rebreanu, și anume, Răscoala.

Desculții strigă: pământ, pământ, pământ!…Pământ este și, totuși, pământ nu este. Sau, nu e al cui îl stropește cu sudoarea.

Nu vreau să dau prea multe detalii despre cartea lui Zaharia Stancu, ci doar să spun că, din sumedenia de personaje a cărții, cel mai important rămâne Darie, cel care este și naratorul cărții. O scenă șocantă prezentă în roman este cea în care țăranii merg cu mic, cu mare, la via boierului olog. Toți sperau, mai ales cei mici, să-și astâmpere astfel foamea. Dar viclenia ciocoiului întrece orice limită: fiecare primește câte o botniță. Aceasta nu reprezintă, în opinia mea, doar o piedică în calea unei dorințe firești, aceea de a-și astâmpăra foamea, ci mai degrabă un fier încins atașat de sufletul și inima țăranului de rând. Acesta este lovit în demnitatea sa de om, fiind și simțindu-se tratat ca pe cel mai abject animal.

Recomand această carte cu multă căldură!

De ce nu ai incredere in TINE?

blogging-trust

De ce nu am incredere in mine ?
De ce nu ai incredere in TINE?

De multe ori, multe persoane si-au pus aceasta intrebare. Unora dintre noi le e teama sa-si exprime o idee intr-un colectiv, altora le este teama sa isi ceara drepturile la un loc de munca, etc.
Lipsa de incredere porneste dintr-un anturaj gresit ales, care pot sa faca glume proaste pe seama ta si sa ia in ras tot ceea ce faci. Acei oameni, nu merita atentia ta!.

O alta sursa care iti reduce increderea in sine poate proveni insa din familie, la varste fragede si care poate sa persiste o viata intreaga. ATENTIE parinti! Incurajati-va copiii. Nu ii lasa-ti singuri la rude sau bunici si plecati in strainatate pentru a le oferi un trai financiar mai bun. Cel mai bun “trai” al unui copil este caldura parinteasca. In Romania, doar daca nu vrei sa muncesti, nu gasesti loc de munca. Parintii pot oferi cele mai bune sfaturi, pot insenina cea mai posomorata zi a copilului lor, si cel mai de pret, pot intari increderea copilului lor: “Stai linistit fiule/fiica mea, stiu ca esti puternic, stiu ca te poti descurca, stiu ca vei reusi. Tata/Mama este alaturi de tine si te vor sprijini si incuraja cat pot si cum pot ei mai bine.”.

Mereu sa ii bagati in seama de fiecare data cand copii vostri au facut ceva pe cont propiu. Cat de mic ar fi acel ceva, pentru ei inseamna enorm faptul ca au reusit sa isi surprinda in mod placut parintii (in ciuda faptului ca poate te-ai prefacut) . Asta le da incredere in ei si ii determina ca data viitoare sa incerce sa impresioneze prin ceva si mai bun.
Asemenea si cand vor fi mai mari si vor fi la scoala. O nota mica nu e sfasitul lumii si nici motiv de cearta si pedeapsa, e un lucru cat se poate de normal si i se poate intampla oricui. O solutie eficienta, cred eu, ar fi sa discuti cu el pe un ton cat mai bland si prieteneste, sa il incurajezi spunandu-i ca poate mai mult si daca se straduieste putin va reusi sa ia o nota mai mare, sa incerci sa il ajuti la inceput si sa faceti temele impreuna.

images

Daca iti certi si pedepsesti copilul fara a face nimic in afara de a-l trimite la invatat si sa ii “scoti ochii” precum ca altceva nu are de facut decat sa invete plus alte injurii … isi va pierde increderea in el, se va inchide, se va ascunde si va incepe sa minta. Nu suna prea bine, nu?
Si ca sa incheiem deocamdata capitolul familie… un singur lucru as mai spune … nu interziceti niciodata copiilor o anumita activitate care ii place sa o practice ci incurajati-l si sprijiniti-l (bineinteles activitati decente gen sport, arta, dans, etc).
Daca increderea in sine este “batuta in cuie” de la varste fragede, cu greu cineva poate sa o doboare. Nu uitati ca odata ce ati iesit pe usa casei parintesti, ati intrat intr’o jungla in care putini sunt cei care iti vor binele. Multi, vazandu-te om bun, priceput, inteligent decat ei, vor incerca sa te doboare, sa te marginalizeze, sa te elimine.

Nu uita! Pe aceasta planeta nu mai este nimeni ca tine! Nu uita ca esti special/speciala! Ceea ce stii si poti face TU, nu stiu si nu pot face mai multi decat iti poti inchipui.
Esti sanatos sau bolnav, nu uita ca esti special, iar locul tau in lumea asta nu il poate lua nimeni! Ai incredere in tine pentru ca si altiI, la randul lor, au incredere in TINE!

                                                                                                                           by STEFAN 

Cărți care nu mi-au plăcut atât de mult…

bad-books-illustra_1671130c

Dacă tot am vorbit până acum despre ce cărți mi-au plăcut, aș vrea sa fac o listă și cu acele cărți care mi-au plăcut mai puțin, au fost prea greoaie pentru mine sau pur ;i simplu nu am avut eu tangențe cu ele.Nu spun că sunt cărți proaste, ci dimpotrivă, gusturile nu se discută.

Să începem, într-o ordine perfect aleatorie:

  • Generalul in labirintul sau, Gabriel Garcia Marquez (dacă Dragostea în vremea holerei mi s-a părut destul de interesantă, pe aceasta nu am putut-o citi cu plăcere.De ce veți afla singuri dacă o citiți; prea multe descrieri, evenimentele sunt puține și plictisitoare, iar viața lui Simon Bolivar nu mi s-a părut foarte atractivă)
  • Numele trandafiruluide Umberto Eco (la fel, pagini greu digerabile, prea multă vorbărie și mult prea complexă pentru mine)
  • Franny și Zoeyde Salinger (cele două personaje din titlu m-au plictisit oarecum, nimic interesant, nimic demn de atenție sau interesant)
  • Alephde Paulo Coelho (n-am citit Alchimistul, ci doar Diavolul li domnisoara Prym care mi s-a părut, curios, foarte interesantă.În schimb, Aleph m-a dezamăgit)
  • Aventurile lui Gulliverde Jonathan Swift (prima parte a cărții a mai fost cum a fost, apoi au urmat pagini care nu mi-au spus nimic, chiar absolut nimic)
  • Vilettede Charlotte Bronte (singura carte a surorilor Bronte care pe mine nu m-a atras așa tare)
  • Metamorfozade Franz Kafka (bun, după eșecul cu Castelul și Procesul, pe care le-am înteles foarte putin, Metamorfoza este o carte prea complexă.Cumva imi place Kafka, dar nu este pentru oricine)
  • Narcis si Gura-de-Aurde Hermann Hesse (un alt autor ermetic, din punctul meu de vedere, extrem de greu de digerat,iar  aceasta carte nu a făcut excepție). Ar mai fi și alte cărți, dar astea sunt principalele cărți care m-au dezamăgit.Cred că mă așteptam la cu totul altceva din partea lor.

Pe voi ce cărți v-au dezamăgit și de ce?

« Older Entries Next Entries »