Maidanul cu dragoste – G. M. Zamfirescu

Autor: G. M. Zamfirescu

Naționalitate: română

An apariție: 1933

Nota mea: 5/5

Alte cărți: Madona cu trandafiri

Un roman prezentat prin ochii inocenți ai unui copil, un cartier fără nume, personaje diverse care ilustrează perfect viața de mahala și o atmosferă cutremurătoare …așa aș descrie eu această carte formidabilă.

Destinul meu începe mizer într-o mahala cu nume rușinos. Închid ochii și revăd decorul, ca un desen în cărbune peste care a trecut, apăsat, mâna unui copil nebunatic.

Imaginați-vă o casă ocupată de mai multe familii de chiriași guralivi, certuri zilnice, umilință, comportament animalic. Și toate astea cernute prin sufletul unui băiat care nu înțelege existența în afara atmosferei de mahala. Tino Stavros, Gore, Safta, Mădălina, Sultana, Ivan sunt câteva dintre personajele care alcătuiesc o societate degradată, de mahala. Cartea are pe alocuri o puternică tentă erotică și anumite detalii ale cărții mi-au  lăsat un gust foarte amar.

Să nu ucizi pe oricine! Un om ce se respectă îşi alege victimele. Luptă cu un egal al tău şi nu fugi, pentru nimic în lume, de un duşman mai puternic ca tine! Lupta între două forţe egale e cinstită. Lupta       cu un ins mai tare, te onorează numai pe tine, cel slab. Dar să nu faci prostia să cinsteşti un omuleţ ca oricare altul, cu ura ta! 

Cartea lui Zamfirescu este extrem de tulburătoare: fiecare pagină se transforma în ochii mei într-o realitate mult prea crudă. Fete care își vând corpul la bordel, bărbați care își bat zilnic nevestele , soții care în aparență sunt cinstite dar își înșală soții cu prima ocazie ivită, țațe care stau la bârfă. Așa arată acest roman: un spectacol grotesc care prinde contur la începutul cărții și nu se temperează nici măcar aproape de final.

Am râs din nou şi nu i-am răspuns. Era ceva cu mine sau se prostise ea la fel ca toţi ceilalţi? Supăra­sem pe cineva? Alergam pe lîngă zid pentru că îmi plăcuse să văd cum fuge umbra, în pas cu mine. În definitiv, de ce să nu zburd şi să nu fiu vesel, dacă aşa-mi vine? Cine-i întreba, pe cei de lângă Safta, de ce plâng? 

Când am văzut prima dată cartea în raftul unui anticariat, m-am gândit că titlul face referire la o poveste de dragoste. Însă maidanul din titlu nu se potrivea sub nicio forma cu dragostea. Așa că am cumpărat cartea, rezervându-mi o surpriză pe măsură. Am citit-o cu sufletul la gură.

„Oamenii buni” se baricadau în case, laşi sau numai cuminţi, oricum cu sufletul muşcat în dinţi de o re­voltă mai adânc înfiptă în ei, cu cât era mai stăpânită. Plozii tremurau, ascunşi prin poduri sau bălării, neînţelegând încă bine ce năpastă a cerului se abătuse asu­pra mahalalei.

Vă recomand cartea și sper să fiți pregătiți psihic și emoțional pentru aceste pagini frumoase și tulburătoare!