Arta conversației – Ileana Vulpescu

descărcare

 

 

 

 

 

 

Autor: Ileana Vulpescu

Naționalitate: română

An apariție: 1992

Nota mea: 5/5

Alte cărți de aceeași autoare: De-amor, de-amar, de inima albastra și Rămas bun casei părintești

După ce am parcurs alte două cărți minunate scrise de Ileana Vulpescu (De-amor, de-amar, de inimă albastră și Rămas bun casei părintești), am ajuns și la lectura unei alte cărți faimoase și anume, Arta conversației. Am citit pe forumuri multe lucruri bune despre acest roman, toată lumea îl laudă și spune cât este de deosebit. Nu neg acest lucru, dar mie personal mi-au plăcut mai mult celelalte două cărți de care v-a spus deja. Mai ales prima dintre ele. Stilul este același în toate trei cărțile, sunt scrieri cu caracter autobiografic, în care sunt împletite amintiri personale și personaje foarte vii și autentice.

Sânziana fu izbită de-ntrebare: «Îmi dau seama că niciodată nimeni nu mi-a pus o-ntrebare atât de importantă, ţinând de ceva atât de intim din fiinţa mea şi-n acelaşi timp cu valoare de generalitate: „Ai copii, dar îi ai cu cine-ai fi dorit cel mai mult să-i ai sau i-ai avut cu cine s-a putut sau chiar s-a nimerit?”.

Personajul principal al cărții este Sânziana Hangan, o femeie doctor cu o personalitate foarte puternică. I-am admirat tăria de caracter, am admirat faptul că a știut să renunțe la o căsnicie care îi făcea mai mult rău decât bine. Am admirat-o pentru faptul că avea grijă singură de două fetițe minunate, și chiar dacă cea mai mică era copil din flori, a avut tăria să păstreze sarcina și să o crească singură. Cartea este emoționantă, tulburătoare și extrem de apropiată sufletelor celor care vor să citească o carte de suflet. Nu o ocoliți, este o carte care vă va dărâma din temelii multe convingeri și prejudecăți personale. Cel puțin așa s-a întâmplat în cazul meu.

Acțiunea nu este una complicată, rând pe rând își fac apariția în carte persoane care i-au marcat viața Sânzianei. Are parte de o supriză, nu vă spun care ci vă spun doar că o să vă surprindă cu adevărat. Sânziana își rememorează viața, vede cu ochii minții iubirile din trecut și își amintește cu melancolie de cumpenele vieții.

Vă recomand cu mare drag cărțile Ilenei Vulpescu și vă spun că nu veți regreta citindu-le!

Cum să facem față vieții?

woman_in_forest-300x199

Scriu acest mic articol intr-un moment al vietii mele in care ma simt daramata, ma simt infimă în fața lumii din jurul meu, în fața zilelor ce vin. Dacă mă întreabă cineva ce am, pot doar să spun că nu știu. Și de ce nu știu?Pentru că nu știu și atât.
Și acum vin și îmi pun întrebarea: cum să facem să rezistăm în fața presiunilor zilnice, cum facem să ne păstrăm mereu cu zâmbetul pe buze? Prin exercițiu. Putem încerca să ne schimbăm modul de gândire, putem încerca să ne automotivăm. Fericirea noastră nu se află în ceilalți, ci în noi.
Am momente în care, ca orice om, nu mă mai recunosc. Am momente în care simt că îmi vine să urlu. Și am momente în care cei dragi mă ajută să revin cu picioarele pe pământ. Și tare bucuroasă sunt când îmi dau seama că astfel de momente vin și trec. Tristețea nu durează la nesfârșit, și nici durerea. Depinde doar cum privim noi viața și lucrurile din viața noastră. Așadar, trebuie să le fim recunoscători celor apropiați că ne sunt aproape când avem nevoie, când ne ridică din morcilă când nu vrem să vedem că în afara ei este o câmpie cu flori. Sau nu. Ideea este să vrem să luptăm și să fim recunoscători vieții că ne dă o șansă să luptăm!

Maidanul cu dragoste – G. M. Zamfirescu

maidanul-cu-dragoste_1_fullsize

Autor: G. M. Zamfirescu

Naționalitate: română

An apariție: 1933

Nota mea: 5/5

Alte cărțiMadona cu trandafiri

Un roman prezentat prin ochii inocenți ai unui copil, un cartier fără nume, personaje diverse care ilustrează perfect viața de mahala și o atmosferă cutremurătoare …așa aș descrie eu această carte formidabilă.

Destinul meu începe mizer într-o mahala cu nume rușinos. Închid ochii și revăd decorul, ca un desen în cărbune peste care a trecut, apăsat, mâna unui copil nebunatic.

Imaginați-vă o casă ocupată de mai multe familii de chiriași guralivi, certuri zilnice, umilință, comportament animalic. Și toate astea cernute prin sufletul unui băiat care nu înțelege existența în afara atmosferei de mahala. Tino Stavros, Gore, Safta, Mădălina, Sultana, Ivan sunt câteva dintre personajele care alcătuiesc o societate degradată, de mahala. Cartea are pe alocuri o puternică tentă erotică și anumite detalii ale cărții mi-au  lăsat un gust foarte amar.

Să nu ucizi pe oricine! Un om ce se respectă îşi alege victimele. Luptă cu un egal al tău şi nu fugi, pentru nimic în lume, de un duşman mai puternic ca tine! Lupta între două forţe egale e cinstită. Lupta       cu un ins mai tare, te onorează numai pe tine, cel slab. Dar să nu faci prostia să cinsteşti un omuleţ ca oricare altul, cu ura ta! 

Cartea lui Zamfirescu este extrem de tulburătoare: fiecare pagină se transforma în ochii mei într-o realitate mult prea crudă. Fete care își vând corpul la bordel, bărbați care își bat zilnic nevestele , soții care în aparență sunt cinstite dar își înșală soții cu prima ocazie ivită, țațe care stau la bârfă. Așa arată acest roman: un spectacol grotesc care prinde contur la începutul cărții și nu se temperează nici măcar aproape de final.

Am râs din nou şi nu i-am răspuns. Era ceva cu mine sau se prostise ea la fel ca toţi ceilalţi? Supăra­sem pe cineva? Alergam pe lîngă zid pentru că îmi plăcuse să văd cum fuge umbra, în pas cu mine. În definitiv, de ce să nu zburd şi să nu fiu vesel, dacă aşa-mi vine? Cine-i întreba, pe cei de lângă Safta, de ce plâng? 

Când am văzut prima dată cartea în raftul unui anticariat, m-am gândit că titlul face referire la o poveste de dragoste. Însă maidanul din titlu nu se potrivea sub nicio forma cu dragostea. Așa că am cumpărat cartea, rezervându-mi o surpriză pe măsură. Am citit-o cu sufletul la gură.

„Oamenii buni” se baricadau în case, laşi sau numai cuminţi, oricum cu sufletul muşcat în dinţi de o re­voltă mai adânc înfiptă în ei, cu cât era mai stăpânită. Plozii tremurau, ascunşi prin poduri sau bălării, neînţelegând încă bine ce năpastă a cerului se abătuse asu­pra mahalalei.

Vă recomand cartea și sper să fiți pregătiți psihic și emoțional pentru aceste pagini frumoase și tulburătoare!

« Older Entries Next Entries »