13 la cină – Agatha Christie

27795_48431

Autor: Agatha Christie

Naționalitate: britanică

Titlu original: Lord Edgware dies

An apariție: 1933

Nota mea: 5/5

A minți deliberat…E un lucru. Dar, a fi sigur de ceea ce știi, fapte, idei și adevărul lor esențial, astfel încât detaliile nu mai contează, iată, prietene, caracteristica oamenilor cinstiți.

O altă carte a Agathei Christie pe care am citit-o cu multă plăcere. Cum ușor vă puteți imagina, este o carte polițistă din care nu putea să lipsească faimosul detectiv Hercule Poirot. Moartea lordului Edgware ridică mari semne de întrebare, mai ales că aceasta survine la puțin timp după cererea lui Lady Edgware ca Poirot să îi convingă soțul să consimtă la divorț.

Nu vă opuneți fiului dumneavoastră. Are vârsta la care poate alege singur. Dacă această alegere nu corespunde cu a dumneavoastră, nu înseamnă că dumneavoastră aveți dreptate. Dacă este o alegere nefericită… atunci acceptați-o ca atare. Fiți gata să-i veniți oricând în ajutor, dacă are nevoie de dumneavoastră. Dar, nu-l întărâtați împotriva dumneavoastră. 

Aceasta este de fapt lovitura de grație din roman și astfel totul se complică pe măsură ce este parcurs romanul. Agatha Christie crează în romanul său un fel de diversiune: în scenă apar rând pe rând mai multe personaje care ridică suspiciuni. Nici când mai aveam de citit doar 50 de pagini, tot nu mi-am dat seama cine era adevăratul criminal. Și asta pentru că acțiunea devenise mult prea încâlcită ca să mai suspectez doar un singur personaj.

Îmi venea greu să înțeleg atitudinea lui Poirot. Oare nu asta era ceea ce el
prezisese tot timpul? Tot drumul spre Regent Gate, Poirot rămase perplex si gânditor, neacordându-i nici o atenție lui Japp care nu contenea să se felicite singur.

M-am tot gândit: să existe oare mai mulți complici la crimă?Să fi fost lordul ucis de soția sa? De nepotul său care îi urmărea de mult timp averea? Sunt întrebări la care nu o să vă dau eu răspunsul, ci o să vă las să îl găsiți singuri. Tot ce vă pot spune este că veți rămâne uluiți de identitatea ucigașului și de motivul pentru care acesta a comis crima.

Moartea lordului este urmată de alte două decese suspecte, așadar totul se complică și mai mult.Personal, m-a fascinat această carte și abia aștept să mai citesc alte cărți scrise de Agatha Christie!

Harry Potter și Piatra Filosofală – J. K. Rowling

harry-potter-si-piatra-filozofala-vol-1_1_fullsize

Autor: J.K. Rowling

Naționalitate: britanică

Titlu original: Harry Potter and the Sorcerer’s Stone

An apariție: 1997

Nota mea: 4/5

Prima carte din seria Harry Potter care m-a fascinat atât de tare, că abia aștept să ajung să citesc următorul volum din serie. Trebuie să vă spun că am pus mâna pe ea cu îndoială, gândindu-mă că nu o să îmi placă. Ani la rând am văzut seria în librării, dar nimic nu m-a făcut să o citesc. Până acum două luni când am găsit-o în varianta pentru Kindle, iar ea m-a așteptat cumințică să o citesc.

Încă din Antichitate, alchimia s-a preocupat să obţină Piatra Filozofală, o substanţă legendară, cu puteri uimi­toare. Ea poate transforma orice metal în aur pur. Tot cu ea, se poate obţine Elixirul Vieţii, care îl face nemuritor pe oricine îl bea.

Au fost multe mărturii de-a lungul secolelor, dar singura Piatră Filozofală care există, cu adevărat, îi aparţine lui Nicolas Flamel, eminentul alchimist, un mare iubitor de muzică de operă. Domnul Flamel, care şi-a serbat a şase sute şaizeci şi cincea aniversare, anul trecut, duce o viaţă liniştită la Devon, împreună cu soţia lui, Pernelle (şase sute cincizeci şi opt de ani).

Începutul cărții este amuzant: doar imaginea familiei Dursley este suficientă pentru a te amuza copios. Această familie se trezește în mijlocul unor ciudățenii de nedescris: ba un motan care citește o hartă, ba același motan care citește  numele străzii, ba personaje foarte straniu îmbrăcate. Straniu, nu? Ca să nu dau prea multe detalii care ar strica farmecul cărții, vă pot spune doar atât: Harry Potter este un copilaș orfan de părinți care ajunge în casa mătușii Dursley. Își fac apariția apoi și personajele magice: profesoara McGonagall, Albus Dumbledore, profesorul Plesneală. Când este vremea de mers la școală, Harry ajunge să învețe la școala de magie Hogwarts. Acolo își face prieteni alături de care va trece prin aventuri de neînchipuit.

Profesoara McGonagall continuă, cu voce tremurândă:

— Şi asta nu e totul! Se spune că a încercat să-l omoare pe fi­ul lor, Harry, dar n-a reuşit, n-a putut să-l ucidă pe micuţ. Ni­meni nu ştie de ce sau cum, dar se zice că, atunci când a încer­cat să-l omoare pe Harry, puterile l-au părăsit pe Cap-de-Mort şi de aceea a dispărut!

Harry Potter participă alături de ceilalți copii la jocurile de Vâjthaț, face vrăji, încearcă o pelerină fermecată, iar la finalul cărții descoperă un secret incredibil. Cartea se compune din foarte mult dialog, multe personaje interesante și o atmosferă magică. Chiar dacă este o carte recomandată copiilor, nu văd de ce un adult nu ar trebui să o citească. Este ușor de citit și foarte interesanta. O recomand!

Copilăria – Maxim Gorki

copilaria_1_fullsize

Autor: Maxim Gorki

Naționalitate: rusă

An apariție: 1913

Nota mea: 5/5

Alte cărți: nu

Gorki scria: Orice carte este un testament pe care l-a scris un om despre sine însuși- despre cea mai complicată ființă din lume, despre cea mai enigmatică și cea mai demnă de a fi iubită, despre o ființă a cărei muncă și imaginație au creat tot ceea ce există pe Pământ, tot ceea ce este măreț și frumos.

Copilăria este o carte tulburătoare și face parte din trilogia autobiografică, alături de La Stăpâni și Universitățile mele. Alioșa Peșkov crește și se maturizează într-o societate dezorganizată și greu de imaginat. La primele pagini ale cărții am simțit un nod în gât, iar pe măsură ce paginile înaintau, nodurile s-au amplificat. Nu știu dacă pot descrie atât de bine această carte tulburătoare și nici nu sunt sigură că există cuvinte potrivite pentru a o face. Îmi doresc însă ca atunci când voi reciti cartea (și asta sigur se va întâmpla, pentru că am achiziționat propriul meu volum de la un anticariat) vreau să retrăiesc aceleași emoții și poate mult mai multe decât la prima lectură.

Cartea reușește să-l răscolească pe cititor și să îl emoționeze profund. Micul Alioșa se confruntă cu diverși monștri morali, suportă umilința, dar rămâne tare. Copilăria evocată de Alioșa are și o parte magică: bunica sa și poveștile spuse de aceasta înainte de culcare. Alioșa este un erou al Rusiei al secolului 20 și un copil care uită de copilărie prea mult, preocupat să supraviețuiască într-o societate ostilă dezvoltării sale. (mai mult…)

Next Entries »