Omul de la capătul firului – Rodica Ojog-Brașoveanu

33663_63249

Autor: Rodica Ojog-Brașoveanu

Naționalitate: română

An apariție: 2007

Nota mea: 5/5

Alte cărți de aceeași autoareCianură pentru un surâs320 de pisici negre   Bună seara, Melania , Anonima de miercuri

PREZENTARE

Apoi, dintr-o dată, pentru câteva clipe avu senzația că e singur. Umbra neagră nu i se mai încurca în picioare, nu-i mai ardea tălpile. Nu-i mai simțea răsuflarea fierbinte în ceafă. Și începu să râdă. Un hohot demențial, ce se prelingea pe zidurile oarbe.
Umbra se lipi de copac. Revolverul strălucea rece, în întuneric. Fixă amortizorul și ridică brațul. Silueta lui Pascu se frânse brusc, prăbușindu-se pe trotuar.

PĂREREA MEA

Toate cărțile citite de mine până acum ce aparțin Rodicăi Ojog-Brașoveanu  mi-au lăsat în suflet o senzație de nedescris. Imagini clare, mult suspans, personaje care te îndeamnă să ți le imaginezi în mii de ipostaze. Scene sau replici amuzante care te fac sa nu mai lași cartea din mână. Așa scrie Rodica Ojog-Brașoveanu. Simplu, frumos și atractiv. Să mai zic ca mai am peste 20 de cărți ale sale ce așteaptă să fie citite?

Revenind la romanul despre care vroiam să vă vorbesc, Omul de la capătul firului, aflați că este un roman ușurel și cu un stil simpatic. Personajul principal este maiorul Minerva Tutovan, fostă profesoară de matematică care are o inteligență și un spirit de observație extrem de ascuțite. Ea și locotenentul Dobrescu, fost elev al său, formează un cuplu de investigații abil și cu un farmec  aparte.

Cadavrul zăcea nemişcat pe trotuar aşa cum îl surprinsese moartea. Minerva Tutovan străpunse cordonul de poliţişti care asigura ordinea şi îngenunche lângă victimă. Un om tânăr, în jur de 30 de ani, cu figură oacheşă.

Alături, medicul legist Vlase dădea explicaţii procurorului. Minerva făcu semn unui sergent să caute actele victimei şi se apropie de grupul celor doi.

Procurorul Ştefănescu o salută reverenţios. Vlase dădu amical din cap.

— După câte îmi dau seama, s-a tras cu aceeaşi armă! declară Minerva prost dispusă.Era obosită şi-i era frig. Pe maidan sufla un vânt aspru.

— Categoric, făcu medicul legist. Moartea s-a produs instan­taneu.

(mai mult…)

Coliba unchiului Tom – Harriet Beecher Stowe

19162_6064

Autor: Harriet Beecher Stowe

Naționalitate: americană

Titlu original: Uncle’s Tom Cabin

An apariție: 1852

Nota mea: 4/5

PREZENTARE

Coliba unchiului Tom este un roman anti-sclavie scris de autoarea americană Harriet Beecher-Stowe. Această carte a stârnit multe controverse în rândul americanilor declanşând conflicte sociale. „Prieteni, pe mormântul lui am jurat în faţa lui Dumnezeu că nu voi mai avea nici un sclav, de vreme ce îmi stă în putinţă să-i eliberez; şi că nimeni, din vina mea, nu va mai fi expus să fie despărţit de căminul şi de prietenii sai […]. Când vă veţi bucura de libertatea voastră, aduceţi-vă aminte că o datoraţi acestui bătrân cu suflet bun, arătaţi-vă recunoştinţa faţă de el, fiind buni cu soţia şi copii lui. De câte ori veţi vedea Coliba unchiului Tom, gândiţi-vă la libertatea voastră; aş vrea ca ea să fie pentru voi un monument care să vă îndemne a urma pilda lui şi să fiţi atâţi de cinstiţi, de credincioşi şi de buni creştini cum a fost el.

PĂREREA MEA

 Coliba unchiului Tom este o carte pe care mi-o doream să o citesc de ani buni. Acum că am avut ocazia să o citesc, vreau să împărtășesc cu voi impresiile despre această minunată carte. Trebuie să recunosc că mă așteptam la altceva, la un final mai puțin tragic și la mai multă energie emanată de carte.

Avea în toată înfăţişarea o demnitate şi un respect de sine însuşi, amestecate cu nu ştiu ce fel de simplitate umilă şi încrezătoare. Era foarte ocupat în acel moment: se căznea, cu o grijă deosebită, să contureze câteva litere pe o tăbliţă. Era supravegheat în această operaţie de tânărul domn George, în vârstă de treisprezece ani, care îşi dădea toată importanta rolului său de profesor.

Tema centrală a romanului este abolirea sclavagismului, acea perioadă în care sclavii erau tratați ca niște animale bune de muncă, ținute în mizerie și vândute ca la piață. Este o imagine tulburătoare și greu de suportat. Poate și de aceea cartea mi-a mers atât de mult la suflet, reușind să răscolească niște sentimente de milă și compasiune pentru sclavii din acele timpuri.
Unchiul Tom este un simbol al bunătății, al sacrificiului de sine și al îndurării cruzimilor dincolo de moarte.

Masa, cam şchioapă, era aşezată în faţa focului şi pregătită de cină. În capul ei, stătea unchiul Tom, cel mai destoinic muncitor al lui Shelby. Tom fiind eroul povestirii trebuie să-l prezentăm cititorilor noştri. Era un om puternic şi bine clădit: pieptul lat, membre viguroase, tenul de abanos lucitor. O faţă ale cărei trăsături pur africane era caracterizată de o expresie de bun simţ, gravă şi reculeasă, unită cu duioşie şi bunătate.

Eva, fetița cu chip de înger care îi iubea pe oameni indiferent de culoarea pielii sau de statutul social este personajul cel mai bine construit al romanului, alături de unchiul Tom.
Cartea este ușor de citit, reușește să te captiveze și ne prezintă cum arătau de fapt sclavii și ce fel de viață duceau aceștia. Bineînțeles, dacă asta se putea numi viață.Finalul este tragic, multe dintre personaje nu au un destin înfloritor, iar unele (veți vedea dacă citiți cartea despre ce vorbesc) reușesc să o ia de la capăt. Într-o altă parte și cu un viitor ademenitor în față. Dacă cele mai simpatice personaje sunt unchiul Tom și Eva, cel mai antipatic rămâne Marie Saint Clair, mama fetiței. Este genul de femeie care se vaită continuu și care nu face altceva decât să împrăștie în jur otravă și răutate.

Dacă nu ați citit încă acest roman, vă recomand să o faceți. Nu veți regreta nicio secunda. Apoi vă rog să reveniți aici cu o părere!

Pădurea nebună – Zaharia Stancu

d6049aef69ebe2fd58be433396bca89f-5810684-700_700

Autor: Zaharia Stancu

Naționalitate: română

An apariție: 1963

Nota mea: 5/5

Alte cărți: Descult

  Dacă ați citit cartea Desculț a lui Zaharia Stancu, nu ar fi rău să citiți și continuarea poveștii vieții lui Darie. Dacă în prima carte Darie este copil și este înfățișat alături de familia și universul precar al copilăriei sale zbuciumate, în Pădurea nebună, Darie este la începutul adolescenței și își ia viața în propriile mâini.

— Învăţ la liceu.
— E bună cartea. Să te ţii cu dinţii de ea. Fără carte,viaţa e mai grea.Vai!Nepoate, nepoate! Ce grea a fost viaţa mea!
— A fost, unchiule, ştiu.
— Ştii! Nimeni nu poate să ştie în afară de mine. Viaţa ma sălbăticit şi m-a înrăit.
— Dumneata nu eşti om rău, unchiule.
— Acum, e adevărat, acum nu mai sunt. Acum nu mai sunt nici rău, nici bun. Nu mai sunt decât un biet om care trage să moară. Dar de rău am fost rău, nepoate.

Stilul cărții este același ca în prima carte și la finalul cărții am rămas cu un gust și mai amar decât după terminarea primei. Darie este un personaj care îndură, vede toate vitregiile vieții, suportă cu stoicism mizeria, foamea, grosolănia celorlalți. Dar este un supraviețuitor. Este un personaj preocupat de cărți, de școală și consideră învățatul ca singura modalitate de a forța mâna destinului să îi ofere un loc mai bun în societate. (mai mult…)

« Older Entries