Autor: Gabriele d’Annunzio
Naționalitate: italiană
Titlu original: Il Trionfo della Morte
An apariție: 1894
Nota mea: 3/5
Am cumpărat această carte de la anticariat în urmă cu câteva luni cu speranța că voi citi o carte extraordinară. Și abia de curând am reușit să o citesc. Să vă spun sincer, am rezistat cu greu paginilor multe care abuzează de descrieri și filozofări pe tema vieții și morții. Cu toate acestea, am mai avut momente în care lâncezeala din paginile cărții dispărea și atunci îmi ziceam că trebuie să ajung la finalul cărții.
Am citit toată cartea, iar finalul era cumva previzibil. Nu știu de ce, dar titlul mi-a dat prea multe indicii despre subiectul cărții. Ca să vă rezum pe scurt cartea, vă spun că avem două personaje principale, Giorgio și Ippolita care trăiesc o poveste de dragoste cu suișuri și coborâșuri. Cei doi sunt amanți, ea fiind căsătorită legal cu un alt bărbat pe care îl părăsește. Au o relație de doi ani în care fiecare dintre cei doi își spune semne de întrebare referitoare la ceea ce simte față de celălalt. Giorgio trăiește la un moment dat o criză a iubirii, crezând cu tărie că sentimentele pentru femeia iubită au dispărut.
Giorgio este un bărbat cu frâmântări sufletești profunde: este fascinat de moarte, de sinucidere și este mai ales fascinat de sinuciderea unchiului său. Pot să spun că această imagine a lui Giorgio dorindu-și cu ardoare moartea m-a tulburat foarte mult.
Acțiunea cărții nu este una foarte complicată, apar la un moment dat și membrii familiei lui Giorgio, un tată care are o relație nelegitimă cu o altă femeie decât soția sa cu care are și copii, o mamă care suferă și este dărâmată de zbuciumul sufletesc, un frate răutăcios și două surori.
Final brusc și multe semne de întrebare din partea mea. Dar cu toate acestea, eu zic că merită să o citiți: oferă o altă perspectivă asupra temei destinului uman și a morții. Și cred că aveți și ce învăța din paginile scrise de acest autor!