Coliba unchiului Tom – Harriet Beecher Stowe (recenzie)

Autor: Harriet Beecher Stowe

Naționalitate: americană

Titlu original: Uncle’s Tom Cabin

An apariție: 1852

Nota mea: 4/5

Coliba unchiului Tom este o carte pe care mi-am dorit să o citesc de ani buni. Acum că am avut ocazia să o parcurg, vreau să împărtășesc impresiile mele despre această operă remarcabilă. Trebuie să recunosc că m-am așteptat la altceva – poate la un final mai puțin tragic sau la o energie mai optimistă emanată de pagini – însă intensitatea și profunzimea emoțională m-au impresionat mult mai mult decât anticipasem.

Tema centrală a romanului este abolirea sclavagismului și prezentarea vieții greu de imaginat a sclavilor, tratați ca simple obiecte de muncă, ținuți în mizerie și vânduți ca la piață. Lectura oferă o imagine tulburătoare, care răscolește sentimente de milă și compasiune, și te face să reflectezi profund asupra injustiției și cruzimii umane.

Unchiul Tom este simbolul bunătății absolute, al sacrificiului de sine și al răbdării în fața cruzimilor, chiar și până dincolo de moarte. Eva, fetița cu chip de înger care îi iubește pe oameni fără a ține cont de culoarea pielii sau de statutul social, este, alături de Tom, unul dintre cele mai memorabile și bine conturate personaje ale romanului. Relația lor este emoționantă și oferă paginilor o lumină caldă, chiar și în mijlocul tragediei.

Romanul este ușor de citit, dar totodată profund, și reușește să capteze atenția cititorului prin realismul cu care sunt prezentate viețile sclavilor – vieți marcate de suferință, lipsuri și nedreptate. Finalul este tragic, iar multe personaje nu au un destin fericit, deși unele reușesc să-și regăsească speranța și să-și continue viața cu un viitor promițător. Această alternanță între disperare și speranță face ca lectura să fie cu adevărat memorabilă.

Dacă cele mai simpatice personaje sunt unchiul Tom și Eva, cel mai antipatic rămâne Marie Saint Clair, mama fetiței. Este genul de persoană care se plânge continuu și răspândește răutate în jur, devenind un simbol al superficialității și egoismului.

Dacă nu ați citit încă acest roman, vă recomand cu căldură să o faceți. Este o carte care marchează profund cititorul și care aduce lecții de viață valoroase despre compasiune, curaj și demnitate. După ce o veți citi, vă invit să reveniți aici și să împărtășiți impresiile voastre – sunt curioasă să aflu cum v-a atins această poveste clasică.

CITATE

Masa, cam şchioapă, era aşezată în faţa focului şi pregătită de cină. În capul ei, stătea unchiul Tom, cel mai destoinic muncitor al lui Shelby. Tom fiind eroul povestirii trebuie să-l prezentăm cititorilor noştri. Era un om puternic şi bine clădit: pieptul lat, membre viguroase, tenul de abanos lucitor. O faţă ale cărei trăsături pur africane era caracterizată de o expresie de bun simţ, gravă şi reculeasă, unită cu duioşie şi bunătate.

Avea în toată înfăţişarea o demnitate şi un respect de sine însuşi, amestecate cu nu ştiu ce fel de simplitate umilă şi încrezătoare. Era foarte ocupat în acel moment: se căznea, cu o grijă deosebită, să contureze câteva litere pe o tăbliţă. Era supravegheat în această operaţie de tânărul domn George, în vârstă de treisprezece ani, care îşi dădea toată importanta rolului său de profesor.

♦