Un colind de Crăciun – Charles Dickens (recenzie)

Autor: Charles Dickens

Naționalitate: britanică

Titlu original: A Christmas Carol

An apariție: 1843

Număr pagini: 104

Nota mea: 5/5

Alte cărți de același autor: Marile sperante, Oliver Twist, David Copperfield

Cartea lui Dickens este numai bună de citit în preajma sărbătorilor de iarnă și unde mai puneți că este scurtă și prezintă o morală evidentă. Aveam în plan să o citesc de mai multe luni, dar m-am luat cu alte cărți și am amânat-o pentru luna decembrie. Nu știu cum se face, dar în ultimele două săptămâni am ales doar cărți cu adevărat interesante și nu foarte lungi. Și asta ca să pot citi mai multe cărți.

Ca să rezum subiectul cărții, pot să vă spun că personajul principal este Scrooge, un bătrân casier care detestă Crăciunul. În timp ce foarte mulți oameni trăiesc spiritul Crăciunului, împodobesc brazi și își pregătesc masa cu cele mai alese bogate, Scrooge este genul de om care nu înțelege toate astea și privește îmbufnat și acrit la toate pregătirile de Crăciun. Cartea are și anumite momente creepy, dar cu toate acestea, eu cred că astea au dat un farmec aparte cărții.

Totul până într-o zi, când moare Marley, asociatul său, iar fantoma acestuia îl vizitează. Nu este singura vizită primită, el fiind vizitat și de fantoma trecutului, a prezentului și a viitorului. Scrooge are astfel ocazia să își vadă trecutul, să își reamintească prezentul și, mai ales, să vadă praful și pulberea ce se vor alege de viața lui. Fantoma care îl vizitează este un personaj sinistru care te ține cu sufletul la gură.

Cartea este și un pic hazlie, iar finalul este memorabil. Scrooge primește o lecție de la soartă și ajunge să se își schimbe gândirea și comportamentul egoist. Ce pățește Scrooge la final vă las pe voi să descoperiți și vă aștept aici cu impresiile voastre despre carte!

CITATE

Bătrânul Marley era mort ca un cui de uşă, cum spun englezii. Dar atenţie! Cu toate acestea, după ştiinţa mea, nu văd de ce-ar fi cu osebire mort un cui de uşă. Eu unul aş socoti mai degrabă cuiul de sicriu cel mai mort dintre toate fiarele. Dar înţelepciunea strămoşilor noştri stă în aseme­nea vorbe; doar n-o s-o smintesc eu, nevolnicul de mine, căci altminteri praf s-ar alege de ţărişoara mea. îngăduiţi-mi, aşadar, să repet cu dinadinsul că Marley era mort ca un cui de uşă.

Dar ştia oare Scrooge că e mort? De bună seamă că ştia. Cum altminteri? Scrooge şi cu el erau asociaţi de nu ştiu câtă vreme. Scrooge era singurul lui executor testamentar, singurul lui curator, singurul lui reprezentant, singurul lui legatar universal, singurul lui prieten şi sin­gurul îndoliat după el.