Sapho – Alphonse Daudet

100_7332

Autor: Alphonse Daudet

Naționalitate: franceză

Titlu original: Sapho

An apariție: 1884

Nota mea: 4/5

Am citit această carte în mai puțin de 3 zile, și asta pentru că este destul de scurtă (are undeva în jur de 160 de pagini, depinde acum de ediția cărții) și prezintă o acțiune nu foarte vastă. În linii mari, cartea prezintă destinul lui Fanny Legrand, poreclită și Sapho. Aceasta este surprinsă în povești de dragoste cu mai mulți bărbați, dar mai ales în cea cu Jean Gaussin. Cartea se citește foarte repede și eu personal am fost cucerită de modul în care scrie Alphonse Daudet. Nu am mai citit până acum nimic scris de el, dar dacă ar fi să găsesc și alte cărți ale sale, le-aș citi cu siguranță.
Titlul face referire la Sapho, o mare poetă din Lesbos care a trăit în secolul al VII-lea înainte de Hristos.

Cartea mi-a amintit într-o oarecare măsură de cartea lui Alexandre Dumas, Dama cu camelii, pe care am citit-o până acum de 2 ori. Aș putea găsi câteva puncte comune între cele două romane, și aici mă refer la stilul apropiat al celor două scrieri, atmosfera pariziană, stricăciunea umană și viciile omenești, damele de companie care în acele timpuri nu puteau să lipsească din societatea franceză, plus personajele principale care se aseamănă cumva.

Îi era bine, se lăsa alintat. Îndrăgostit? Nu; dar recunoscător pentru iubirea cu care‑l învăluia, pentru statornica‑i duioşie. Cum de se putuse lipsi atîta vreme de fericirea aceasta, de frica – de care acum rîdea – frica unei legături josnice, sau a vreunei piedici? Oare nu‑i era viaţa mai curată decât atunci când trecea de la o fată la alta, primejduindu‑şi sănătatea?

(mai mult…)

Un colind de Crăciun – Charles Dickens

poveste-de-craciun_dickens-3

Autor: Charles Dickens

Naționalitate: britanică

Titlu original: A Christmas Carol

An apariție: 1843

Număr pagini: 104

Nota mea: 5/5

Alte cărți de același autor: Marile sperante, Oliver Twist, David Copperfield

Cartea lui Dickens este numai bună de citit în preajma sărbătorilor de iarnă și unde mai puneți că este scurtă și prezintă o morală evidentă. Aveam în plan să o citesc de mai multe luni,dar m-am luat cu alte cărți și am amânat-o pentru luna decembrie.Nu știu cum se face, dar în ultimele două săptămâni am ales doar cărți cu adevărat interesante și nu foarte lungi. Și asta ca să pot citi mai multe cărți.

Dar ştia oare Scrooge că e mort? De bună seamă că ştia. Cum altminteri? Scrooge şi cu el erau asociaţi de nu ştiu câtă vreme. Scrooge era singurul lui executor testamentar, singurul lui curator, singurul lui reprezentant, singurul lui legatar universal, singurul lui prieten şi sin­gurul îndoliat după el.

Ca să rezum subiectul cărții, pot să vă spun că personajul principal este Scrooge, un bătrân casier care detestă Crăciunul. În timp ce foarte mulți oameni trăiesc spiritul Crăciunului, împodobesc brazi și își pregătesc masa cu cele mai alese bogate, Scrooge este genul de om care nu înțelege toate astea și privește îmbufnat și acrit la toate pregătirile de Crăciun. Cartea are și anumite momente creepy, dar cu toate acestea, eu cred că astea au dat un farmec aparte cărții. (mai mult…)

Medicul de țară – Honore de Balzac

Honore de Balzac - Medicul de tara

Autor: Honore de Balzac

Naționalitate: franceză

Titlu original: Le médecin de campagne

An apariție: 1833

Nota mea: 3/5

Alte cărți de același autor: Moș Goriot, Eugenie Grandet, Therese Raquin

Cum aș putea eu oare să descriu suficient de bine această carte a marelui Balzac, astfel încât să fiți convinși că nu trebuie niciodată să îi ocoliți opera literară? Cred că într-un mod extrem de simplu: spunându-vă părerea mea sinceră despre acest roman și, bineînțeles, impresiile cu care am rămas. Am citit cartea în luna ianuarie a acestui an și la prima vedere, mi s-a părut un roman ușor de citit și înțeles. Ei bine, nu a fost cam așa. Detaliile și descrierile apar într-un număr foarte mare, iar personajele sunt extrem de bine conturate. Că doar vorbim despre Balzac.

Cât despre povestea vieţii sale – era îngropată în cea mai adâncă tăcere. Ca mai toţi ofiţerii din vremea aceea, văzuse lumea mai mult prin fumul bătăliilor sau în clipele de pace, atât de rare în toiul campaniilor europene pe care le comandase împăratul. Se gândise oare vreodată să se căsătorească? Iată o întrebare fără răspuns. Nimeni nu se îndoia că maiorul Genestas avusese bune prilejuri în popasurile sale dintr-un oraş în altul, dintr-o ţară în alta, luând parte la serbări date de regimentul său sau de alte regimente; cu toate astea, nu se ştia nimic sigur.

Trebuie să fii foarte atent și pe deplin concentrat atunci când citești o carte a lui Balzac, deoarece vorbim despre o literatură clasică extrem de frumoasă, însă pentru unii nu foarte ușor de digerat. Cartea face parte din Comedia Umană, colecția de cărți cărora Balzac i-a dat viață din dorința sinceră a satiriza și ironiza o societate degradată și aflată în declin. (mai mult…)

« Older Entries Next Entries »