Autor: Asa Larsson
Naționalitate: suedeză
An apariție: 2003
Titlu original: Solstorm
Nota mea: 3/5
PREZENTARE
O crima teribilă a avut loc în nordul Suediei, în ținutul tăcerii și al zăpezilor.
Pe podeaua unei biserici din nordul Suediei zace cadavrul unui bărbat mutilat și pângărit. În fundal, pe cerul nopții, aurora boreala dansează sprinten, în vreme ce zăpada cade liniștit. Așa începe thrillerul captivant al Asei Larsson, care a provocat senzație în lumea întreagă.
Cea care găsește cadavrul este sora victimei, Sanna Strandgard, iar trauma pe care o trăiește ea e devastatoare. Frumoasă și fragilă, Sanna are nevoie de cineva ca Rebecka pentru a scăpa de umbra de vinovăție care o împresoară și pentru a le pune bețe în roate unui procuror ambițios și unei polițiste experimentate. Dar ca s-o ajute pe prietena ei din copilărie și să-l găsească pe adevăratul asasin al bărbatului pe care îl adora odinioară, dar pe care acum nu mai știe dacă l-a cunoscut cu adevărat sau nu, avocata Rebecka Martinsson trebuie să se elibereze de întunericul pe care l-a lăsat în urma în Kiruna. Trebuie să se reîntoarcă în orășelul natal. Ea se adâncește într-o conspirație îngrozitoare din care nu lipsesc dezamăgirile și până la urmă se înfruntă cu criminalul ale cărui motive sunt întunecate, încurcate și imposibil de ghicit…
PĂREREA MEA
Romanul Furtuna solară scris de Asa Larsson face parte din colecția autorilor nordici de la editura Trei. Prima dată am auzit de această carte prin 2012, perioada în care lucram la librărie. Eram curioasă să o citesc, însă la o primă răsfoire mi se părea o carte cam grosuță și parcă niciodată nu eram dispusă să investesc timp în cartea asta.Până acum aproape o săptămână când, având-o pe kindle, am zis că trebuie să o citesc. Vroiam să văd și un alt fel de carte, un thriller scris altfel și să citesc o autoare suedeză, lucru care nu s-a mai întâmplat până atunci.
Furtuna solară din titlu, în opinia mea, reprezintă de fapt legătura cu divinitatea, ideea că nu este suficient să crezi în El, deoarece niciodată nu poți ști cum vei sfârși. Și aici mă refer la Viktor.
Subiectul cărții se rezumă la câteva evenimente petrecute într-un orășel fără prea mare importanță, în care predicatorul Viktor Strandgard moare ucis în biserică și este schingiuit într-un mod îngrozitor. Prima pe lista suspecților este Sanna, sora sa, care este și cea care îl găsește mort. Prima parte a cărții m-a ținut cu sufletul la gura, dar cealaltă parte mi s-a părut oarecum previzibilă. Și chiar am anticipat finalul și asta pentru că se spusese cam tot.
Rebecka îi spuse de ce venise şi, în vreme ce Sivving căuta cheia, privi în jur. Preşul cu dungi albe şi verzi era proaspăt spălat şi perfect întins pe duşumeaua din lemn de pin. Pe masă nu se afla o muşama, ci o faţă de masă de în bine călcată, cu un vas mic de aramă în care fusese pus un buchet de flori de piciorul-cocoşului şi de imortele uscate. Trei pereţi aveau ferestre şi pe cea din spatele ei se putea vedea casa bunicii. Dar asta, desigur, în lumina zilei. Acum se întrezărea doar oglindirea lămpii de lemn care atârna din tavan.
Apariția în roman a poveștii de viață a Rebeckăi a fost pentru mine doar o umplutură, ceva care să nu lase ideea unei acțiuni prea simple. Anna, polițista însărcinată nu a jucat un rol atât de primordial cum mă așteptam eu. Plus că cei trei pastori, colegi cu victima, mi s-au părut suspecții perfecți. De aici merg la ideea că cine predică mereu binele și adevărul, nu înseamnă că le și înfăptuiește în realitate.
Asa Larsson are un stil al său, dar nu pot să zic că am fost extrem de impresionată de această carte. Nu o consider un timp pierdut, ci mai degrabă un timp alocat unei cărți care putea fi mult mai bine construită. Însă aceasta este părerea mea personala. Voi ce parere aveți despre acest roman si ce alte cărți din seria autorilor nordici ați citit și v-au plăcut?