Autor: Agatha Christie
Naționalitate: britanică
Titlu original: Hercule Poirot’s Christmas
An apariție: 1938
Nota mea: 5/5
Deși am citit acest roman polițist înainte de Crăciunul lui 2014, am amânat un pic să fac recenzia sa din mai multe motive. În primul rând, am vrut să analizez mai bine ce am citit și în al doilea rând, să nu mă grăbesc cu impresiile. Este o carte numai buna de citit în preajma Crăciunului și ideală pentru vacanță. Și am lăsat-o intenționat pentru această perioadă a anului.
Ador romanele Agathei Christie care îl au în prim plan pe faimosul detectiv Hercule Poirot, personaj cu o inteligență ieșită din comun. Cu atât mai mult îl admir pe Poirot, cu cât niciodată nu am putut să anticipez următoarea mișcare în cercetările sale. Și tot am citit vreo câteva romane ale scriitoarei britanice. Simeon Lee, un bătrân bogat cu un trecut misterios și cu o pasiune pentru diamante, este ucis într-un mod suspect. Suspecții sunt numeroși, de la cei 4 fii, nurorile sale și până la pretinsa nepoată pe care nu o cunoștea până atunci.
Personal, i-am suspectat pe fiecare dintre fii și cum fiecare dintre ei avea cel puțin un motiv să își ucidă bătrânul tată, nu am exclus nicio varianta. Cu toate acestea, nu pot să vă spun mai multe, ci doar faptul că nu veți ghici niciodată adevăratul criminal și motivul pentru care l-a ucis pe Simeon Lee.
Apariția lui Poirot aduce la finalul cărții lumină în cazul morții lui Lee, dar până atunci acțiunea cărții se complică simțitor. Este o carte plină de mister și pot spune chiar una dintre cele mai bune citite de mine. Îmi place modul în care scriitoarea iși construiește personajele,dar și modul în care Poirot acționează.Cum spuneam, este un personaj mereu imprevizibil. De ce aș recomanda această carte? Pentru că are un stil accesibil, foarte mult mister și un final care te șochează.
CITATE
George, Harry, David şi Jennifer trebuiau să moştenească în mod egal. Numai că Jenny a murit anul trecut. Sunt sigură că în momentul în care l-a chemat pe domnul Charlton, el avea de gând să facă ample modificări în testament, în favoarea lui Pilar. I-ar fi dat cel puţin partea de moştenire a mamei ei. E posibil să fi dorit să îi lase mult mai mult decât atât. Amintiţi-vă că ea era singura nepoată a familiei.
Ritualul sângelui? Să fie vorba de sânge de sacrificiu? Poate. Un bătrân atât de firav, atât de subţire, şi totuşi, moare înconjurat de atât de mult sânge…
Se purta urât cu soţia lui, alerga după alte femei şi o neglija. Se spune că ea a murit de inimă rea. E un fel de a spune, dar cred că era într-adevăr foarte nefericită, sărmana doamnă. Era întotdeauna bolnavă şi nu prea ieşea. Este neîndoielnic că domnul Lee era un tip bizar. Avea şi ceva răzbunător în el. Dacă cineva îi făcea un rău, nu lăsa nici o poliţă neplătită şi se spune că nu conta cât de mult timp trebuia să aştepte pentru a o face.
[…] Crăciunul lui Poirot […]