Crăciunul lui Poirot – Agatha Christie

31728_59377

Autor: Agatha Christie

Naționalitate: britanică

Titlu original: Hercule Poirot’s Christmas

An apariție: 1938

Nota mea: 5/5

 Deși am citit acest roman polițist înainte de Crăciunul lui 2014, am amânat un pic să fac recenzia sa din mai multe motive. În primul rând, am vrut să analizez mai bine ce am citit și în al doilea rând, să nu mă grăbesc cu impresiile. Este o carte numai buna de citit în preajma Crăciunului și ideală pentru vacanță. Și am lăsat-o intenționat pentru această perioadă a anului.

Se purta urât cu soţia lui, alerga după alte femei şi o neglija. Se spune că ea a murit de inimă rea. E un fel de a spune, dar cred că era într-adevăr foarte nefericită, sărmana doamnă. Era întotdeauna bolnavă şi nu prea ieşea. Este neîndoielnic că domnul Lee era un tip bizar. Avea şi ceva răzbunător în el. Dacă cineva îi făcea un rău, nu lăsa nici o poliţă neplătită şi se spune că nu conta cât de mult timp trebuia să aştepte pentru a o face.

Ador romanele Agathei Christie care îl au în prim plan pe faimosul detectiv Hercule Poirot, personaj cu o inteligență ieșită din comun. Cu atât mai mult îl admir pe Poirot, cu cât niciodată nu am putut să anticipez următoarea mișcare în cercetările sale. Și tot am citit vreo câteva romane ale scriitoarei britanice. Simeon Lee, un bătrân bogat cu un trecut misterios și cu o pasiune pentru diamante, este ucis într-un mod suspect. Suspecții sunt numeroși, de la cei 4 fii, nurorile sale și până la pretinsa nepoată pe care nu o cunoștea până atunci.

Poirot privi în jur. Dădu din cap a uluială.

Spuse:

— E ceva aici – o anume violenţă… Se opri pentru o clipă, apoi continua: Da, asta e – violen ţă. Şi sânge – se insistă asupra sângelui… Este – cum să spun? Este prea mult sânge. Pe scaune, pe mese, pe covor, sânge peste tot… Ritualul sângelui? Să fie vorba de sânge de sacrificiu? Poate. Un bătrân atât de firav, atât de subţire, şi totuşi, moare înconjurat de atât de mult sânge…Glasul i se stinse. Inspectorul-şef Sugden rosti cu o voce care denota o spaimă plină de fascinaţie, uitându-se la el cu ochi rotunzi şi uluiţi:

— Ciudat… Exact asta mi-a spus… Doamna…

Personal, i-am suspectat pe fiecare dintre fii și cum fiecare dintre ei avea cel puțin un motiv să își ucidă bătrânul tată, nu am exclus nicio varianta. Cu toate acestea, nu pot să vă spun mai multe, ci doar faptul că nu veți ghici niciodată adevăratul criminal și motivul pentru care l-a ucis pe Simeon Lee.

George, Harry, David şi Jennifer trebuiau să moştenească în mod egal. Numai că Jenny a murit anul trecut. Sunt sigură că în momentul în care l-a chemat pe domnul Charlton, el avea de gând să facă ample modificări în testament, în favoarea lui Pilar. I-ar fi dat cel puţin partea de moştenire a mamei ei. E posibil să fi dorit să îi lase mult mai mult decât atât. Amintiţi-vă că ea era singura nepoată a familiei.

Apariția lui Poirot aduce la finalul cărții lumină în cazul morții lui Lee, dar până atunci acțiunea cărții se complică simțitor. Este o carte plină de mister și pot spune chiar una dintre cele mai bune citite de mine. Îmi place modul în care scriitoarea iși construiește personajele,dar și modul în care Poirot acționează.Cum spuneam, este un personaj mereu imprevizibil. De ce aș recomanda această carte? Pentru că are un stil accesibil, foarte mult mister și un final care te șochează.

Verișoara mea, Rachel – Daphne du Maurier

p

Autor: Daphne du Maurier

Naționalitate: britanică

Titlu original: My cousin Rachel

An apariție: 1951

Tip carte: roman clasic, roman de dragoste

Nota mea: 5/5

Este vorba despre o carte pe care o am de mult timp în biblioteca și deși nu i-am acordat până acum multă atenție, am reușit în sfârșit să o citesc. Vă spun din start că mi-a plăcut enorm. Este un roman scris la persoana I care curge melosios și chiar place.Și chiar nu mă așteptam să mă fascineze atât de mult. Philip si Ambrose Ashley sunt doi veri care au o legătură specială. Philip rămâne orfan de mic și este crescut doar de vărul său, față de care se simte extrem de atașat. (mai mult…)

Chocolat – Joanne Harris

image

Autor: Joanne Harris

Naționalitate: britanică

Titlu original: Chocolat

An apariție: 1999

Nota mea: 3/5

Tip roman: realist-magic, contemporan

Cartea spune povestea lui Vianne Rocher care își crește singură fetița de 6 ani, pe Anouk și alături de care se stabilește într-un mic orășel din Franța. Aici femeia deschide un magazin plin de ciocolată în care reușește să îi atragă pe locatari,stârnind antipatia pastorului Reynaud.

Avem o persoană nou-venită în parohie. O Vianne Rocher, o văduvă, bănuiesc, cu un copilaş. Vă amintiţi brutăria lui Blaireau? El a murit de patru ani şi, de atunci, locul a devenit o ruină. Ei bine, ea a închiriat-o şi speră s-o redeschidă până la sfârşitul săptămânii. Nu mă aştept să reziste. Avem deja brutăria lui Poitou dincolo de scuar şi, oricum, nu se va adapta. O femeie destul de plăcută, dar nu are nimic în comun cu noi. Îi dau două luni, apoi se va întoarce într-un oraş mare. Amuzant, dar n-am reuşit să aflu de unde este. Cred că din Paris sau poate de dincolo de graniţă.

Vianne este înconjurată de un mister profund și nici pânã la finalul cărții nu am putut să imi dau seama dacă era într-adevăr  vrăjitoare sau magia la care apela este o simplă metaforă. Interesant este și modul său de viață, deoarece aparent duce o viață simplă alături de copila sa, Anouk, fără de care Vianne ar fi un personaj banal. Cel putin așa cred eu. Nu i-a fost ușor să își asume rolul de mamă singură într-o societate în care la cea mai mică abatere ești arătat cu degetul. Dar Vianne trece peste prejudecățile celorlalți cu bine și duce o existență prosperă în care ține cont tot mai puțin de părerile celorlalți. (mai mult…)

« Older Entries Next Entries »