Domnișoara Brodie în floarea vârstei – Muriel Spark (recenzie)

Autor: Muriel Spark

Naționalitate: britanică

Titlu original: The Prime of Miss Jean Brodie

An apariție: 1961

Nota mea: 3/5

Cartea lui Muriel Spark o are în prim-plan pe Jean Brodie, o profesoară care utilizează la orele sale metode de predare destul de neobișnuite. „Trupa lui Brodie” cuprinde câteva fete cu firi total opuse, ce își vor însuși până la cote înalte învățăturile excentricei domnișoare. Jean Brodie este un personaj controversat din mai multe puncte de vedere. În primul rând, metodele sale depășesc sfera cunoștințelor școlare pe care orice elev ar trebui să și le însușească, profesoara dezvăluind fetelor sale amănunte picante din viața sa particulară. În al doilea rând, ea duce o viață privată care nu poate fi considerată tocmai un model pentru elevele sale.

Aproape tot romanul se rezumă la discuțiile dintre domnișoara Brodie și elevele ei, alături de alte câteva întâmplări mărunte. Autoarea construiește prin intermediul său imaginea unui dascăl nonconformist, care ține cu orice preț să fie altfel decât restul colectivului didactic. Sunt de acord ca elevii să acumuleze noțiuni în plus față de programa școlară, dar în niciun caz cu atitudinea lui Jean Brodie de a-și pune viața personală pe tapet. Nu cred că acest lucru este la locul lui într-o sală de clasă.

Personajele sunt complexe, dar nu pot să spun că mi-a atras vreunul dintre ele atenția în mod deosebit. Domnișoara Brodie este o femeie fascinantă, însă are și multe minusuri, fiind un amestec paradoxal de moralitate și imoralitate. Deși cartea mi s-a părut captivantă la început, pe parcurs, acel ceva care să mă țină cu sufletul la gură a întârziat să apară. Ce nu mi-a plăcut au fost referirile cu substrat erotic, precum și anumite idei susținute atât de insistent, încât la un moment dat deveneau ridicole.

Cu toate acestea, aș recomanda cartea tuturor celor care vor să descopere o altă perspectivă asupra profesorilor dintr-o societate demult apusă – bineînțeles, prin viziunea unică a lui Muriel Spark.

CITATE

Sunt muza lui, spuse domnişoara Brodie. Dar am renunţat la dragostea lui pentru a-mi dedica floarea vârstei mele tinerelor mele fete pe care le am în grijă. Eu sunt, muza, dar Rose va trebui să-mi ia locul.

Fetele lui Brodie, având acum şaptesprezece ani, puteau să o detaşeze pe domnişoara Brodie de latura ei de profesoară. Când vorbeau între ele despre subiect, trebuiau să admită că până la urmă, şi fără îndoială, într-adevăr era interesantă, ca femeie. Ochii îi scânteiau, nasul curbat îi dădea un aer de mândrie, părul îi era încă de culoarea castanei şi adunat matriarhal la spate. Profesorul de cor, destul de mulţumit de domnişoara Lockhart, acum doamna Lowther, care renunţase la predare, o privea pe domnişoara Brodie pe sub sprâncenele lui roşcate cu o admiraţie sfioasă ori de câte ori o vedea.

Totuşi, domnişoara Brodie a refuzat să se mărite cu el. Căzuse într-o stare de melancolie la retragerea sa din rolul de maestru de cor şi figură marcantă a bisericii, iar fetele îşi spuneau că el deseori se gândea la posibilitatea ca domnişoara Brodie să nu-l accepte ca soţ din cauza picioarelor scurte, şi de aceea îl invidia pe Teddy Lloyd pentru picioarele sale lungi.

♠