Magicianul – John Fowles (recenzie)

Autor: John Fowles

Naționalitate: britanică

Titlu original: The Magus

An apariție: 1965

Notă goodreads: 4.05

Nota mea: 5/5

John Fowles a locuit o bună parte din viață în regiunea Lyme Regis din sudul Angliei, o zonă frumoasă de coastă, care devine decor pentru multe dintre scrierile sale, era fascinat de psihologia umană, manipulare și libertatea alegerii și deși era foarte apreciat în lumea literară, Fowles a dus o viață relativ retrasă și nu era genul de autor care să participe intens la viața mediatică. Această discreție contribuie la aura de mister care înconjoară personalitatea și opera sa literară.

Prima dată când am citit Magicianul de John Fowles a fost în primul an de facultate, la Litere. Atunci, descoperisem în biblioteca universitară o adevărată comoară de cărți până atunci inaccesibile mie, iar Magicianul a fost printre primele care m-au captivat. Recent, am recitit romanul și trebuie să recunosc că impresia lăsată de această a doua lectură a fost cu totul diferită.

La prima lectură, fiecare pagină părea fermecătoare, iar finalul m-a lăsat cu o neliniște profundă. Romanul se încheie într-un mod ambiguu, plin de întrebări nerezolvate, care te provoacă să meditezi asupra sensului fiecărui eveniment. Speram ca a doua lectură să-mi ofere răspunsul care mi-a lipsit inițial, dar, surprinzător, am descoperit că, în loc să clarifice misterul, Fowles adaugă noi straturi, iar mozaicul complex al poveștii rămâne incomplet și fascinant.

Poate din acest motiv am recitit mai bine de jumătate din carte fără să ajung la final, pe care l-am amânat intenționat pentru o zi în care să fiu pregătită să înfrunt întreg misterul care mă frământase încă de prima dată. Poate vi se pare filosofie pură ceea ce spun, însă avem în față un roman dens, provocator și dificil, accesibil doar celor dispuși să se dedice înțelegerii sale. Pentru a-l aprecia pe deplin, este util să ai cunoștințe solide de filosofie și psihologie, deoarece Fowles explorează teme complexe precum libertatea, manipularea, iluzia și realitatea. Așadar, nu este o carte pentru toată lumea.

Nicholas Urfe, tânărul profesor de limba engleză, primește o oportunitate aparent idilică: să predea pe o  insulă grecească liniștită. În scurt timp, însă, descoperă un univers complet străin, plin de mister și situații confuze, care îl destabilizează. Apariția enigmaticului Conchis – Magicianul – complică și mai mult lucrurile. Nicholas se simte prins într-o lume ambiguă, aflată la granița dintre realitate și iluzie, unde nimic nu este ceea ce pare.

Fowles nu „scoate iepuri din pălărie” și nu „transformă panglici în porumbei”. El transformă oamenii – metaforic – și se joacă cu mintea lui Nicholas, conducându-l într-un univers fantastic și tulburător. Misteriosul Conchis are idei bizare și un comportament greu de anticipat, iar romanul explorează delicata linie dintre normal și anormal, real și iluzoriu, libertate și constrângere.

Am mai citit de la Fowles și Colecționarul, o carte mai accesibilă, cu un ritm mai alert și cu personaje mai direct construite. Magicianul, în schimb, m-a captivat prin complexitatea sa, dar necesită răbdare și concentrare pentru a desluși toate straturile de simboluri și semnificații. Este o carte pentru cititorii care caută provocări intelectuale și care se bucură să fie puși în fața misterului, a ambiguității și a fascinantei manipulări psihologice.

CITATE

Dintr-o afecţiune pe care o simţi de obicei faţă de animalele necăjite. Voiam doar să-i spun că nu are rost. Că mi-am vândut sufletul unei vrăjitoare.

Ceea ce trăisem fusese totuşi prea material, mai cu seamă că fantomele nu sunt prea convingătoare la lumina zilei. Parcă trebuia să văd că nu era vorba de ceva supranatural. Mai era şi sămânţa de îndoială pe care Conchis o aruncase cu sfatul lui misterios, spunându-mi că-mi va fi mai uşor dacă mă voi preface că cred.

♥