Coama leului – Arthur Conan Doyle

Autor: Arthur Conan Doyle

Naționalitate: britanică

Titlu original: The adventure of The Lion’s Mane

An apariție: 1926

Nota mea: 5/5

Doyle mă fascinează profund și în fiecare carte citită am găsit pagini extrem de interesante. Cu toții ați auzit de celebrul detectiv Sherlock Holmes, dar nu mulți știu că el a fost creat de Sir Arthur Conan Doyle. Asemeni detectivului Hercule Poirot al Agathei Christie, Holmes  își utilizează mintea ascuțită pentru a rezolva diverse mistere. Cartea de față este de fapt o colecție de povestiri cu subiecte interesante care te fac să nu o mai lași din mână.

O, dar dac-ar fi fost el cu mine, ce splendoare ar fi ieşit din pana lui de pe urma unei întâmplări atât de pasionante şi din triumful meu final asupra tuturor dificultăţilor! Dată fiind situaţia, n-am însă încotro şi trebuie să-mi spun povestea aşa simplu cum mă taie capul, arătând, prin propriile mele cuvinte, fiecare pas făcut pe drumul străbătut cu greu în căutarea unei chei pentru misterul legat de Coama Leului.

Partenerul de investigații al lui Holmes, doctorul Watson, este cel care îl ajută pe detectiv să găsească datele problemei. Oameni dispăruți, crime dubioase, afaceri misterioase și multe semne de întrebare. La toate acestea se adaugă mintea ascuțită a maestrului Holmes și metodele sale ingenioase de investigare. Cum poți astfel să-i treci cu vederea cărțile? Titlul este numele uneia dintre povestiri și prefer să nu explic de ce se numește așa și să îl las un mister. Personajele din aceste povestiri sunt construite într-un mod aparte, fiind foarte vii în mintea cititorului. De ce aș recomanda această carte? Pentru că are mult mister, se citește repede și te îmbogățește sufletește.

Holmes, în halat, se afla instalat la măsuţa laterală şi lucra intens la o experienţă chimică. O retortă cât toate zilele fierbea furioasă deasupra flăcării albastre a unui bec Bunsen şi picăturile distilate se condensau într-un recipient cu o capacitate de doi litri. Prietenul meu aproape că nici n-a ridicat ochii la intrarea mea, iar eu, dându-mi seama că trebuie să fie o experienţă foarte importantă, n-am vrut să-l deranjez, aşa că m-am aşezat într-un fotoliu şi am aşteptat.

Aș citi oricând o carte a sa, deoarece îmi place stilul său profund, dar și modul în care îl joacă pe degete pe cititor. Finalul fiecărei povestiri este imprevizibil și nu prea ți se oferă ocazia să ghicești următorul pas al marelui detectiv. Dacă vă plac cărțile pline de mister și aventură, vi-l recomand cu multă căldură.

— Păi dacă şi Holmes împărtăşeşte acelaşi punct de vedere, atunci asta explică acţiunea lui, nu? Presupunând că teoria ta este justă, dacă el izbuteşte să pună mâna pe omul care ţi-a ameninţat viaţa astă-noapte, înseamnă că a făcut un mare pas înainte către descoperirea aceluia care a furat tratatul naval. E absurd să presupunem că ai doi duşmani, unul care te jefuieşte, în timp ce altul îţi ameninţă viaţa.

Vă recomand și recenziile cărților:

• Dama cu camelii
• Mă numesc Salma
• Memoriile unei gheișe
• Grădina raiului
• Duelul