Cronica păsării-arc – Haruki Murakami (recenzie)

Aceasta este prima carte prin care am intrat în contact cu literatura japoneză, iar autorul ales a fost celebrul Haruki Murakami. Cronica păsării-arc spune povestea lui Toru Okada, un bărbat a cărui viață aparent banală suferă, la un moment dat, transformări stranii și greu de explicat. Am citit romanul în aproximativ o săptămână și cred că, pe lângă starea de indispoziție pe care am avut-o în ultima perioadă, ritmul lent și stilul greoi al cărții au contribuit la dificultatea lecturii.

Acțiunea este neobișnuită și lipsită de un conflict clar conturat. Autorul creează personaje bizare și le așază într-un univers narativ fragmentat, fără a oferi repere sigure cititorului. Nici finalul romanului nu aduce lămuriri concrete, lăsând impresia unei povești deschise, greu de descifrat. Consider că Murakami este profund preocupat de tema timpului și a identității și că a dorit să creeze o operă care să se distingă prin mister, ambiguitate și o atmosferă stranie.

Titlul romanului, Cronica păsării-arc, capătă sens prin prisma interpretării lui Toru Okada, personajul principal, care vede în pasărea-arc o forță misterioasă ce pune lumea în mișcare și o transformă. Sunetul produs de această pasăre îl fascinează și devine un simbol recurent al schimbării și al dezechilibrului.

Nu voi intra în detalii legate de subiect, însă pot spune că romanul este profund tulburător. Creează o stare de confuzie și îl face pe cititor să simtă că a pătruns într-o dimensiune atemporală, lipsită de repere logice. Nu pot afirma că vreun personaj m-a impresionat în mod deosebit, nici măcar Toru Okada. Surorile Malta și Creta Kano sunt, la rândul lor, figuri bizare, iar descrierile cu tentă erotică mi-au lăsat un gust amar.

Dacă sunteți persoane mai pudice, nu v-aș recomanda această carte. Este potrivită mai degrabă celor care își doresc să citească un roman haotic, capabil să provoace și să modifice modul de gândire al cititorului. Felul în care această transformare are loc diferă, desigur, de la o persoană la alta.

În concluzie, nu pot spune că am fost impresionată nici de roman, nici de stilul lui Murakami. Cartea a început să mă captiveze abia pe la jumătatea ei, însă dezamăgirea a apărut rapid, odată cu realizarea că nimic din ceea ce urmează nu reușește să mă atingă cu adevărat. Cu toate acestea, dacă ați citit romanul, vă aștept cu interes să îmi spuneți părerea voastră.