Europolis – Jean Bart (recenzie)

Autor: Jean Bart

Naționalitate: română

An apariție: 1933

Număr pagini: 290

Nota mea: 5/5

PREZENTARE

„Dincolo de orice alte considerații, Europolis rămâne un foarte frumos roman de epocă despre efemeritate, iluzie și eșec, un roman în care mozaicul etnic al lumii levantine de la gurile Dunării servește drept fundal social și efigie identitară a frontierei maritime românești. Sigur că între timp multe s-au schimbat, iar Sulina de azi nu mai seamănă cu portul dinamic și cosmopolit din anii ’20. Însă farmecul și puterea de seducție a cărții lui Jean Bart rămân intacte, peste timp și mode. O carte pitorească și melancolică, a cărei prospețime exotică va face să viseze înca multe generații de cititori. Și care, de fapt, așteaptă să fie redescoperită.” (Paul Cernat)

PĂREREA MEA

Când am ales să citesc romanul Europolis, nu știam aproape nimic despre scriitorul Jean Bart. Nu știam că de fapt numele său este altul și nici că a fost un împătimit al călătoriilor. Și cel mai important, nu am știut că acest roman o să îmi placă atât de mult!

Americanul și Evantia sunt personajele mele preferate și până la finalul romanului am vrut din tot sufletul să existe un final fericit. Am vrut ca fiecare destin să își găsească împlinirea, să fie fericit și nimeni și nimic să nu tulbure Sulina și teritoriul din jur.

Paginile romanului abundă în descrieri minuțioase, dar nu sunt descrieri banale, ci amănunte care iți merg la suflet și te marchează. Încă păstrez vie în minte imaginea vapoarelor care acostau în port sau plecau spre ape străvezii și misterioase.

Personajele romanului sunt unice, dar toate au ceva în comun: destinele lor sunt legate de Sulina, de Dunăre și de călătoriile pe apă. Unele personaje se sinucid, altele sunt create de autor pentru a seduce, altele iubesc pătimaș. Altele însă, suferă și au un destin tragic. Toate acestea la un loc m-au captivat într-un mod pe care nu îl pot descrie. Puteam vedea cu ochii minții fiecare întâmplare din roman și simțeam că sunt parte din el.

Punctele forte ale romanului, cred eu, sunt personajele și modul în care evoluează pe scena propriei vieți. Romanul este o îmbinare de mai multe teme: iubirea, banul, destinul uman. Este într-o anumită măsură și un roman al aventurii și cred că l-aș putea compara cu scrierile altor scriitori, cum ar fi G.M. Zamfirescu, cel care a scris Maidanul cu dragoste și Madona cu trandafiri. Ca să fac o comparație, și la Zamfirescu sunt personaje construite într-un mod asemănător. Unele sunt amatoare de bârfe și circ, altele trăiesc o existentă banală fără niciun scop, iar altele trăiesc povești de dragoste himerice.

Este cea mai bună carte citită de mine în ultimele 4-5 săptămâni și vă rog să mă credeți pe cuvânt că este o carte foarte bună. Pe mine cam greu mă atrage o carte în ultimul timp, dar asta nu doar m-a atras, m-a captivat cu totul.

Cui aș recomanda acest roman și de ce? Celor care vor să citească o scriere ce inundă sufletul de frumusețe și pasiune pentru lectură. Celor care vor să pătrundă într-un univers feeric și minunat. Celor pasionați de călătorie și aventură. Citiți cartea și reveniți cu o părere.

CITATE

Şapcă de ofiţer. Păşind încet, ieşi în stradă; vroia să vadă la lumină. Era o şapcă albă, cercuită cu trei galoane. O strânse cu mâna crispată; o turti deformând-o, gata să-i facă vânt în Dunăre. Dar se opri. Făcând-o ghem o vârî în sân şi se încheie la manta.

Ceai englezesc, cafea turcească, vermut italienesc, şampanie franţuzească, bomboane ruseşti, vin de Malaga, portocale de Jaffa, rahat de Syra, ţigări egiptene. Vorbind vreo două vorbe din fiecare limbă, Penelopa reuşea să-i cucerească pe toţi bărbaţii aceia, pe care poate, niciodată n-avea să-i mai întâlnească în viaţă.

Evantia sta întinsă ziua şi noaptea. Se topea. Nu putea dormi. Număra bătăile ceasornicului de la palatul C. E. D. Patul o ardea. Asuda cumplit; şi noaptea storcea prosoape ude. Visuri urâte o chinuiau. De o sensibilitate exagerată, orice zgomot o zguduia din cap până la picioare. Avea senzaţii nedesluşite şi impresia unei căderi. O frică vagă îi copleşise creierul ei de femee însărcinată.