Ce facem cu o carte care nu ne place?

images

Ideea acestui mic articol mi-a venit zilele astea, când am tras de mine să citesc o carte. Nu este o situație unică, am pățit asta destul de des în ultimul timp. De la 9-10 cărți pe lună am ajuns să citesc în ultima lună 5-6 și m-am întrebat de ce oare. Unde a dispărut cititoarea care murea să mai citească o pagină, care era ahtiată după citit? Cred că de vină este stresul tot mai mare și oboseala acumulată la serviciu, plus câteva chestii legate de familie care nu îmi dau pace. De multe ori prefer să fac cu totul altceva decât să citesc și mă simt vinovată față de cărțile mele și de kindle-ul meu pe care nu îl mai deschid cu zilele. O dată la câteva zile îmi revine pofta de citit, dar nici atunci nu mă ține mult. Condiția este însă să găsesc  o carte foarte interesantă care să îmi mențină atenția trează.

Bun, și ce facem cu cărțile pe care le citim, dar după 50, 100 sau 200 de pagini, ajung să ne plictisească și devine un efort supraomenesc să le terminăm? Eu am câteva cărți pe care le-am abandonat și care m-au lăsat rece. Dar, astăzi am luat decizia să nu mai forțez nota cu romane care nu îmi spun nimic. Promit să fiu un cititor mai consecvent și să nu  mai fiu atât de leneșă. Voi cum procedați în această situație? Continuați sau abandonați cartea?

Mare Tranquillitatis – Katja Millay

mare-tranquillitatis_1_fullsize

Autor: Katja Millay

Nationalitate: americana

Titlu original: The Sea Of Tranquility

An apariție: 2012

Nota mea: 2/5

Nu aveam intenția ca atunci când am început să citesc cartea să o abandonez după o sută și un pic de pagini. Cinci zile pierdute când puteam citi o altă carte. Nu știu ce se întâmplă, știu că acest roman este foarte popular și iubit de foarte multă lume, dar mie personal nu mi-a plăcut deloc. Sau aproape deloc. Nastya și Josh or fi personaje interesante, dar chiar nu mai putea să citesc o carte atât de negativistă, să citesc despre aluzii erotice, băutură, dezmăț și alte chestii care mă lasă rece. Bat pasul pe loc când dau peste această carte. Vreau să o citesc, dar de fapt trebuie să mă forțez ca să mai citesc câteva pagini. Ori sunt eu pretențioasă, ori această carte chiar m-a plictisit îngrozitor.

Trăiesc într-o lume lipsită de magie sau de miracole. Un loc unde nu există clarvăzători sau metamorfi, nici îngeri, nici băieți cu puteri supraomenești care să te salveze. Un loc unde oamenii mor, și muzica se dezintegrează, și viața e nașpa.
N-am mai rostit o vorba de fata cu vreo alta persoana de 425 de zile.

Nu mi-a plăcut cartea pentru că are o acțiune foarte lentă, nu mi-a plăcut pentru că nu m-a impresionat prin nimic. Poate prinde la adolescenți, dar eu, la 26 de ani, nu mai sunt impresionată de astfel de dulcegării. Nu este genul de carte care să îmi placă, deși nu este exclus ca într-o zi să mă întorc la ea și să continui lectura

Voi ați citit cartea?V-a plăcut?

Răzbunarea sluților – Rodica Ojog-Brașoveanu

razbunarea-slutilor_1_fullsize

Autor: Rodica Ojog-Brașoveanu

Naționalitate: română

An apariție: 2008 (la Nemira)

Nota mea: 5/5

Răzbunarea sluților nu este primul roman al Rodicăi Ojog-Bașoveanu pe care eu îl citesc, așa că eram destul de acomodată cu stilul scriitoarei. Cu toate acestea, nu mă așteptam la o poveste atât de complexă, la personaje atât de bine conturate și la un conflict atât de amplu. Nu am avut mult timp pentru citit în ultima vreme și am citit acest roman în aproximativ o săptămână.

Când Patrick — în acte Petru Sârbu — intrase în viaţa doamnei Clotilda Martinescu — avea deja experienţa, mentalitatea, statura fizică şi morală, într‑un cuvânt, statutul gigolo‑ului perfect al deceniului 90: înalt, atletic, impecabil în orice moment al zilei şi cu o figură bărbătească pe care numai un observator extrem de ager ar fi detectat primele semne, sensibile încă, ale unei dulcegării murdare ce‑şi pune inevitabil amprenta pe chipul profesioniştilor. În totul, frumos de rupea inimi, simpatic şi veşnic binedis­pus. Avea douăzeci şi cinci de ani, iar Clotilda împlinise şaizeci în aceeaşi vară.

Cum ar fi să vă recomand o carte care are tot felul de intrigi și în care personajele complotează să se omoare între ele? Căsătoria din interes, complicitatea la crimă și crima cu sânge rece sunt câteva elemente care ar putea face din această carte una atractivă. Ar fi multe de zis despre această carte, despre modul în care a reușit să mă captiveze, astfel încât la un moment dat eram cu ochii pe fiecare personaj, neștiind de fapt ce avea să mai urmeze. (mai mult…)

Fiica tăcerii – Kim Edwards

kim-edwards---fiica-tacerii-7736775

Autor: Kim Edwards

Naționalitate: americană

Titlu original: The Memory Keeper’s Daughter

An apariție: 2004

Nota mea: 5/5

Romanul lui Kim Edwards este un roman tulburător care are la bază un secret teribil, acesta distrugând rând pe rând, viețile personajelor. În același timp, este și un roman despre decizii grele și despre supraviețuire într-o societate omenească care preferă să marginalizeze anumiți oameni, decât să îi ajute.

Începu să ningă cu câteva ore înainte ca ea să simtă primele semne ale travaliului. Mai întâi câţiva fulgi pe cerul cenuşiu posomorât al după-amiezii târzii, apoi trombele aduse de vânt şi vârtejurile de praf din jurul stâlpilor verandei largi din faţa casei. El stătea lângă ea la fereastră, privind cum vârtejurile învălătucite de zăpadă se umflau, apoi se răsuceau, împrăştiindu-se pe pământ. Luminile se aprinseră peste tot în jur, iar ramurile goale ale copacilor deveniră albe.

Am citit cartea în câteva zile, în limita timpului de care am dispus, dar dacă era după mine aș fi stat nonstop ca să o citesc. Îmi place să citesc despre povești de viață inspirate din realitate și este ca și cum vezi un film, dar ai scenariul și tot ce trebuie să faci este să îți imaginezi tu întreaga acțiune, felul cum arată personajele sau cum se desfășoară acestea pe scena vieții.

Phoebe, caldă şi uşoară, în vârstă de douăsprezece ore, era cufundată în somn. Caroline îşi puse pe umăr geanta cu scutece şi luă fetiţa sub haină, atât de caldă, mică, ghemuită. Vântul se stârni deasupra asfaltului, spulberând zăpada aşternută şi câţiva dintre fulgii proaspăt aşezaţi, purtându-i către locuri ferite. O porni prin zăpadă, temându-se să nu cadă şi să nu rănească pruncul, în acelaşi timp gândindu-se în treacăt cât de uşor ar fi să o lase aici, pur şi simplu, într-un tomberon sau pe treptele unei biserici sau oriunde.

(mai mult…)

Tabăra – Louis Sachar

tabara_1_fullsize

Autor: Louis Sachar

Naționalitate: americană

Titlu original: Holes

An apariție: 1998

Nota mea: 3/5

PREZENTARE

Stanley Yelnats, eroul acestui roman, se află sub povara blestemului abătut asupra stră-străbunicului său bun-de-nimic-şi-hoţ-de-porci-împuţit. Mereu în locul nepotrivit la momentul nepotrivit, Stanley nimereşte în mijlocul unui grup de adolescenţi, alături de care trebuie să îşi modeleze caracterul.

Tabăra este o poveste fascinantă despre frustrare şi voinţă, o aventură la capătul căreia eroul cărţii descoperă sensul prieteniei.

Cartea lui Louis Sachar a primit National Book Award for Young People’s Literature şi medalia Newbery pentru „contribuţii deosebite aduse literaturii americane pentru copii.”

PĂREREA MEA

Am aflat despre această carte de la unul dintre elevii mei de clasa a noua din liceul în care predau limba și literatura română și, deși nu mai auzisem până acum despre acest autor, curiozitatea m-a făcut să îi cer să îmi împrumute această carte. Tabăra este o carte mai mult pentru copii și adolescenți și pentru gusturile mele, destul de ușor de citit. Am citit-o în maxim 2 zile și pot să spun că este o carte destul de drăguță. Pentru cine este familiarizat cu lecturi mai greuțe, această carte va fi o adiere de vânt după o tornadă puternică.

Își amintea și cuvintele lui Zero : dac-ar fi păstrat el adidașii lui Clyde Livingston, altfel ar fi stat lucrurile acum. Dar privind bolta înstelată, Stanley se simțea bucuros că lucrurile n-au stat altfel. Era fericit că Zero lăsase adidașii ăia pe capota mașinii, încântat că picaseră de pe pasarelă drept in capul lui […] Nu fusese o coincidență, ci însăși mâna destinului.

Stanley Yelnats este personajul principal al acestui roman și cartea prezintă aventurile de care acesta parte în tabăra Lacul Verde. Acolo întâlnește alți copii de vârsta lui și învață la final ce este adevărata prietenie, învață ce înseamnă munca și învață să prețuiască mult mai mult familia. Cartea a primit mai multe premii literare și a fost bine primită în rândul criticilor, este scrisă cu mult umor și probabil de aceea este foarte iubită de adolescenți. Nu cred că aș recomanda cartea unui adult pretențios în materie de lectură, ci mai degrabă copiilor dornici să cunoască scrieri ce se desprind din lumea copilăriei.

« Older Entries