Autor: Liviu Rebreanu
Naționalitate: română
An apariție: 1940
Nota mea: 4/5
Alte cărți: Jar
Deși cartea achiziționată de mine de la anticariat conținea două romane (Jar și Amândoi), nu le-am citit unul după altul și am decis să le fac câte o mică recenzie separat. Despre Jar v-am spus aici mai multe. Amândoi este un roman destul de scurt care se citește repede și m-am bucurat foarte mult că după lectura romanelor Ion, Ciuleandra, Jar și Răscoala am ocazia să mai citesc o carte a marelui Rebreanu.
Dintre scriitorii români mai vechi, Rebreanu a rămas unul din preferații mei. Romanul poartă aparent un titlu simplu, Amândoi, însă sunt convinsă că, dacă ați citit acest roman, v-ați așteptat la o poveste de dragoste inedită. De ce nu, în stilul celei dintre Ion și Ana sau Ion și Florica. Ei bine, nu. Acest roman are la bază o dublă crimă, soț și soție care sunt uciși de o mână criminală. Credeți-mă că Rebreanu punctează foarte bine intriga romanului și reușește să creeze niște personaje memorabile.
Pe tot parcursul romanului am stat cu sufletul la gură încercând să ghicesc care dintre protagoniștii cărții a fost autorul crimei duble și am suspectat pe rând pe fiecare. Bătrânul Daniloiu, zgârcit și antipatizat de multă lume, are parte de un final crunt. Soția sa la fel. Cert este faptul că scriitorul ne lasă până la final să ne dăm cu capul de pereți, la figurat desigur, ca să aflăm adevărul.
Finalul m-a surprins și am trăit sentimentul că aveam în față o apă agitată care în sfârșit se liniștise, ca mai apoi să se agite din nou și mult mai tare. Rebreanu creează un suspans aparte și mi-a plăcut să mă las prinsă în jocul său. Nu vă dezvălui mai mult, aș strica prea mult din farmecul cărții. Mai bine vă invit să citiți cartea și să reveniți cu o părere.
CITATE
De câte ori nu mă cruceam și eu cu Solomia: cum, Doamne, pot sta atât de singuri și de părăsiți? reluă Vasilica pe gânduri. La bătrânețe omul are mai multe nevoi. Și dumnealor sânt destul de bătrîni…
[…] Amândoi […]