crima-si-pedeapsa_1_fullsize

Autor: Fiodor Dostoievski

Naționalitate: rusă

Titlu original: Преступление и наказание

Titlu în engleză: Crime and punishment

An apariție: 1866

Nota mea: 5/5

De puțin timp mi-am pus întrebarea de ce, dacă eu am citit cartea în februarie 2014, nu are încă o scurtă recenzie pe blogul meu. Am vrut să scriu una, am vrut să vă spun părerea mea despre această minunată carte, dar într-un fel nu am considerat că voi putea. Că este de fapt o carte sacră despre care până acum nu am putut scrie suficient de bine. Nici acum nu vă promit că voi putea spune destul despre ea, dar voi face o încercare.

Cartea are 550 de pagini, dar în ciuda dimensiunilor sale deloc de neglijat, am citit-o în 3 zile. Era vacanța din februarie, nu mai aveam pe cap ore sau lucrări de corectat. Așa că am zis să o citesc. Am optat pentru varianta pentru Kindle și încă de când am început să o citesc, am simțit că mă va da peste cap. Ceea ce s-a întâmplat.

Crimă și pedeapsă este o carte amplă care prezintă povești de viață extraordinare. Mi s-a oprit atenția asupra lui Raskolnikov, despre care am auzit numeroase păreri încă din facultate. Mereu m-am întrebat ce are acest personaj atât de genial sau deosebit? Are ceva, altfel nu am auzi atâtea despre acest roman. Este un roman amplu care tentează cititorul să își pună întrebări despre propria sa existență.

Ce mi s-a părut foarte interesant este din start titlul. O crimă comisă din dorința de a demonstra ceva lumii sau sinelui, aduce implicit și o pedeapsă. Personajul masculin principal se autopedepsește și dacă veți citit cartea, veți înțelege ce vreau să spun. Nu mă dau în vânt după literatura clasică rusă, dar acest roman chiar mi-a plăcut și m-a impresionat. Pentru mine, este o carte pe care sper să pun mâna după un timp, să o recitesc și să pătrund din nou într-un vârtej amețitor special creat de autor. Mai multe nu vă spun despre carte, nu vreau să stric farmecul. Citiți cartea și vă aștept aici cu o părere despre ce v-a plăcut și ce nu.

CITATE

Vezi tu, Dunia, am vrut să isprăvesc definitiv de câteva ori şi m-am tot dus pe lângă Neva, asta mi-amintesc. Am vrut să isprăvesc, dar… nu m-am hotărât…, şopti el, uitându-se iarăşi neîncrezător la sora sa.

Asta-i fiindcă sunt foarte bolnav, decretă în cele din urmă ursuz, singur m-am chinuit şi m-am zbuciumat, nu mai ştiu nici eu ce fac… Şi ieri, şi alaltăieri, şi în tot timpul ăsta m-am chinuit… O să mă fac bine şi n-o să mă mai chinui singur… Dar dacă nu mă mai fac bine? Doamne! Cum m-am săturat de toate astea!” Mergea fără odihnă. Tânjea să scape de gândurile astea, dar nu ştia ce să facă şi cum să procedeze.

Vă recomand:

4 comentarii la „Crimă și pedeapsă – Dostoievski (recenzie)”
  1. Eu am citit cartea asta in liceu. Pe mine nu prea m-a impresionat drama lui Raskolnikov care incearca sa se autopedepseasca si sa scape de remuscarile crimei comise prin suferinta. Desi povestea este una interesanta, care pune in lumina aspecte ale celui mai aspru judecator – constiinta umana, Dostoievski mi s-a parut un autor tare greu de citit. Imi amintesc ca unele pasaje le-am recitit pentru a le intelege pe deplin sensul.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.