Silas Marner – George Eliot (recenzie)

Autor: George Eliot

Naționalitate: britanică

Titlu original: Silas Marner: The Weaver of Raveloe

An apariție: 1861

Nota mea: 3/5

De George Eliot — scriitoarea britanică ce și-a ales drept pseudonim un nume bărbătesc —, am citit până acum trei romane. Am început cu Adam Bede, a urmat Moara de pe Floss, iar acum am ajuns la Silas Marner. Mi-au plăcut toate, deși le-aș putea găsi destule minusuri.

Silas Marner este al treilea roman al autoarei și a fost publicat în 1861. Subiectul constă în prezentarea vieții unui țesător taciturn, dar urmărește și destinele altor câteva personaje. Deși este o lucrare scurtă, având 190 de pagini, mi s-a părut destul de greu de citit și de digerat.

Pe spatele volumului citit de mine (ediția din 1969, apărută la Editura pentru Literatură Universală) se află următorul citat care îi aparține autoarei: „Consider lecția estetică ca fiind superioară oricărei lecții, deoarece descrie viața în toată complexitatea ei. Preocuparea mea este estetica, trezirea celor mai nobile emoții, ce determină omenirea să dorească dreptate socială.”

Ei bine, trebuie să vă spun că admir o femeie atât de inteligentă cum a fost George Eliot. Deși Silas Marner nu este o scriere foarte cunoscută, este totuși una complexă, la care scriitoarea a lucrat cu mult sârg și după îndelungi documentări.

Am ajuns să parcurg această carte după ce, acum un an, am achiziționat-o de la un anticariat din Piatra Neamț. Nu știam nimic despre subiect, dar faptul că mai parcursesem alte două titluri de Eliot mi-a stimulat curiozitatea. Nu mă declar dezamăgită, ci doar vă spun că am digerat-o puțin mai greu. Eliot tinde să se piardă în detalii și descrieri inutile, care pe mine m-au plictisit uneori la culme.

V-aș recomanda să citiți cartea numai dacă sunteți familiarizați cu clasicii britanici. Altfel, s-ar putea să vi se pară ca un fel de mâncare care v-a picat greu la stomac. Recunosc că am sărit peste pagini ici și colo, iar la final am înțeles că s-ar putea, totuși, să nu fi fost eu complet pregătită pentru lectura ei în acest moment.

Dacă ați citit romanul sau dacă o veți face pe viitor, vă aștept cu drag aici, în comentarii, cu o părere.

CITATE

 De mult au existat îngeri care veneau și luau oamenii de mână pentru a-i conduce departe de cetatea pierzaniei. Acum nu mai vedem îngeri albi. Totuși oamenii sunt îndepărtați de la pierzania amenințătoare; sunt luați de o mână ce-i duce înainte cu blândețe spre un tărâm liniștit și luminos, în așa fel încât să nu mai poată privi înapoi; și acea mână poate fi a unui copil.